Obligaţi să reducă numărul angajaţilor plătiţi din bugetele proprii, primarii şi consiliile locale şi cele judeţene au descoperit brusc unde sunt cei mai mulţi oameni care stau degeaba, deci merită disponibilizaţi: în instituţiile de cultură. Multe teatre, muzee, centre culturale îşi vor închide în curând porţile sau vor supravieţui doar pe hârtie, cu câţiva oameni, asta în timp ce sute de posturi de funcţionari din primării sau consilii judeţene sunt salvate, fiind transferate la societăţi publice nou-înfiinţate.
Exemplele publicate de România Liberă arată că se prefigurează o adevărată disponibilizare culturală în toată ţara. Consiliul Judeţean Constanţa va da afară 128 de artişti, Teatrul Naţional de Operă şi Balet fiind, pur şi simplu, desfiinţat. La Arad va dispărea corul Filarmonicii, la Sibiu, Muzeul Astra va concedia 55 de angajaţi. În judeţul Mureş, din cele 127 de persoane cuprinse în bugetul Consiliului Judeţean pentru a fi disponibilizate, 90 sunt artişti. Ce se întâmplă însă cu miile de funcţionari, mulţi dintre ei aduşi pe criterii politice şi de care administraţiile locale s-ar putea lepăda cu uşurinţă? Special pentru ei se înfiinţează societăţi comerciale, subvenţionate tot din bugetele municipiilor şi judeţelor, pentru a ocoli astfel prevederile Ordonanţei 63/2010, referitoare la finanţele publice locale. Asta se întâmplă deja la Sibiu, dar şi în alte locuri din ţară.
Deşi corect în principiu, dreptul administraţiilor locale de a decide singure cum îşi administrează bugetele ridică în acest caz numeroase semne de întrebare. În primul rând, de ce ordonanţa emisă de Guvernul Boc nu face nici o distincţie clară între funcţionarul din primărie sau din Consiliul Judeţean şi actorul de la teatru, plătit şi el tot din bugetul local? O discuţie în acest sens ar fi fost utilă, în condiţiile în care toate instituţiile publice sunt pline cu oameni de partid, recompensaţi pentru munca din campania electorală cu o leafă de la stat.
Nu există nici un semn că reducerile de personal îi vor afecta şi pe aceştia, ba dimpotrivă, avem deja indicii că liderii politici vor face tot ce le stă în putere pentru a-şi proteja oamenii care în multe situaţii le asigură şi conexiunea cu contractele publice. Or, între un solist de operetă şi un funcţionar de la „Achiziţii” care îţi poate aranja în orice moment câştigarea unei licitaţii publice pentru asfaltarea unui drum, este evident că ai vrea să-l păstrezi în funcţie mai degrabă pe cel de-al doilea decât pe primul.
Criza bugetară prin care trece România va conduce cu siguranţă şi la alte disponibilizări din instituţiile publice. Aşa cum arată tabloul concedierilor decise până acum, putem trage cu uşurinţă concluzia că primii afectaţi vor fi în continuare actorii sau muzicienii şi că, în curând, instituţiile de cultură din ţară vor putea dispărea una câte una.
Or, nu acesta este sensul disponibilizărilor pe care trebuie să le facă orice guvern din România care vrea să readucă bugetul public pe linia de plutire. Tăierile de personal trebuie făcute exact în instituţiile care s-au umflat cu funcţionari, în ultimii ani, fără nici un fel de discernământ. Dacă acest scop nu este atins, măsurile de austeritate hotărâte anul acesta lovesc nedrept şi nici măcar nu reduc semnificativ cheltuielile publice. Ar fi încă o măsură aplicată abuziv, aşa cum avem cu miile în ultimii ani.