Scufundările subacvatice au depăşit de mult stadiul de hobby exclusivist şi devin din ce în ce mai mult un sport de masă. În clipa de faţă, la nivel global există peste zece milioane de scafandri amatori atestaţi, dintre care o mare parte bat lumea în lung şi în lat pentru a descoperi cele mai palpitante locuri din care poate fi explorat adâncul mărilor şi oceanelor. Unii se dau în vânt după rechini şi alţi peşti mari, alţii străbat şi 10.000 de kilometri pentru a vedea în mediul lor natural căluţii de mare pigmei, alţii au ca pasiune epavele de tot felul – vapoare, avioane, elicoptere scufundate. Goana acestui gen aparte de turişti după noi experienţe subacvatice a creat o adevărată industrie care rulează anual miliarde de euro.
România are ieşire la mare, există condiţii pentru a practica scufundările, însă deocamdată rămâne o destinaţie periferică pe harta „diving”-ului. Cu toate că există motive evidente care explică această stare de fapt, există şi câteva argumente care ar convinge scafandri din alte ţări să vină la Constanţa şi Mangalia. Cu puţin efort din partea autorităţilor şi a investitorilor, numeroşi scafandri pasionaţi de arheologie şi de epave ar renunţa măcar o dată la o vacanţa într-o ţară tropicală pentru o aventură la Marea Neagră.
Tulburea şi tulburătoarea Mare Neagră
Evghenii Mărăşescu face scufundări în Marea Neagră, şi nu numai, de peste 40 de ani. Este de profesie inginer, dar după 1990 şi-a abandonat meseria pentru a-şi urma pasiunea. A înfiinţat în 1994 centrul de scufundări Delphi, printre primele din ţară, şi un magazin de profil.
În opinia lui Mărăşescu, cel mai important dezavantaj al Mării Negre este lipsa de vizibilitate. Sunt zile întregi în care nu se poate intra în apă, pentru că vizibilitatea este foarte redusă. Pentru a stabili gradul de vizibilitate, scafandrii au ca etalon distanţa de la care se poate vedea un disc alb, cu diametrul de 30 de centimetri. În Marea Neagră, vizibilitatea de doi metri e o obişnuinţă. Sub doi metri e rău, oamenii nu se mai scufundă. Cea mai bună vizibilitate este de 15-20 de metri, dar asta nu se întâmplă decât o dată sau două ori pe an. Spre comparaţie, în Marea Roşie, una dintre destinaţiile favorite ale scafandrilor amatori din întreaga lume, vizibilitatea obişnuită este de 40 de metri. Marea Neagră are însă particularitatea că aici se varsă mai multe fluvii, Dunărea aducând cu sine cei mai mulţi afluenţi care tulbură apa.
Comorile din adâncuri
Evghenii Mărăşescu spune însă că, în ciuda vizibilităţii reduse, Marea Neagră are un mare avantaj: este foarte bogată in relicve istorice, vizibile la adâncimi relativ mici. Vase de cupru şi de bronz din secolul trecut, ancore medievale de la navele care ancorau în secolele XVI-XVII şi chiar vase de ceramică, datate de specialişti ca fiind din epoca antică, toate pot fi găsite nu departe de ţărm. Una dintre ancore, găsită de Ev¬ghenii Mărăşescu, aparţinea unui caiac turcesc şi a fost donată Muzeului Marinei, care a expus-o în sălile sale. Este singura ancoră de acest tip descoperită cu lanţul intact.
Cel mai atractiv loc de scufun¬dări din România ar putea fi oraşul antic scufundat în Ma¬rea Neagră, în zona Mangaliei. Primul care a explorat zona este Constantin Scarlat, părintele scafandrilor din România, acum 40 de ani. Acesta a găsit aici amfore şi mai multe vestigii şi a formulat ipoteza că aici ar fi existat cândva ruinele oraşului antic Callatis. Următorul care a exploatat zona a fost Vasile Cosma, un inginer operator la Sahia Film. Acesta a găsit şi urme ale unui dig. Un alt cercetător a găsit o nouă urmă de dig la distanţă destul de mare faţă de ţărm. Jeno Szabo, un alt explorator care a investigat zona, confirmă prezenta sub apă a numeroase artefacte, care ar putea fi recuperate de scafandri arheologi fără costuri exorbitante.
În urma acestor descoperiri, mulţi cred că sub ape se află o adevărată cetate scufundată. Părerile privind existenţa unei Atlantide a Mării Negre sunt însă împărţite. În timp ce Sorin Colesniuc, directorul Muzeului de Arheologie din Mangalia, susţinea anul trecut că scafandrii pot urma traseul fostelor străzi, că se văd pavaje din dale de piatră, resturi ale unor construcţii – coloane şi capiteluri şi ziduri din cărămidă antică -, Mărăşescu crede că mai degrabă este vorba de un mit: „Aşa cum sunt şi legendele că fundul Mării Negre ar adăposti mormântul poetului exilat Ovidius”. Dacă încă nu este absolut cert că putem vorbi de o cetate scufundată, existenţa a numeroase vestigii arheologice aflate în zona din dreptul Mangaliei este incontestabilă, ea fiind documentată prin numeroase explorări efectuate în ultimii zeci de ani.
Foarte interesante sunt şi ruinele cetăţii antice Tomis, a¬flate la câţiva metri sub apă, nu departe de Cazinoul din Constanţa. Evident, o creştere a numărului de scafandri în aceste locaţii arheologice ar impune măsuri speciale de protejare a artefactelor de pe fundul mării, pentru a împiedica sustragerea lor. Alte ţări aplică proceduri destul de simple prin care protejează obiectivele istorice, dar, în acelaşi timp, permit turiştilor să se bucure de ele. Experienţa lor poate fi folosită cu succes şi de România.
Epave şi căluţi de mare
Un alt punct de atracţie al Mării Negre sunt epavele. Cele mai întâlnite sunt nave comerciale din epoca recentă, scufundate în ultimii zeci de ani. Cea mai cunoscută este cea din Costineşti, denumită Evanghelia. Pentru scafandri însă, mai tentante sunt epavele scufundate în întregime. Se organizează des incursiuni la navele You Xiu şi Paris, aflate la maximum 24 de metri sub nivelul mării. You Xiua s-a scufundat în 1995, după ce, în timpul unei furtuni, s-a izbit de dig. Epava se afla într-o stare bună de conservare, fiind acoperită aproape în întregime de scoici. Partea de sus a castelului se găseşte la o adâncime de 3,5 metri. Paris s-a scufundat în aceeaşi zi. Pupa şi o magazie sunt separate de restul epavei, iar colonii de midii şi-au făcut aici domiciliul.
Chiar şi cei pasionaţi de plante şi peşti au ce vedea în Marea Neagră. Evghenii Mărăşescu susţine că, în ciuda vizibilităţii slabe, peisajul este destul de co¬lorat datorită numeroaselor alge roşii şi verzi. Nici varietatea de peşti nu este chiar de neglijat, deşi ea nu este nici pe departe atât de mare ca în apele tropicale.
Printre atracţii se numără căluţi de mare aurii, meduze (din specia Rhizostoma Pulmo, care pot atinge 70 de centimetri în diametru), dar şi bancuri de chefali şi de zărgani.
Nava cu gresie şi faianţă
Unul dintre cele mai profitabile naufragii din Marea Neagră a fost cel al navei Fuchsia, care s-a scufundat în incinta Portului Constanţa Sud-Agigea. Vasul era încărcat cu gresie şi faianţă, iar această încărcătură a devenit treptat ţinta scafandrilor profesionişti, care au exploa¬tat-o ca pe un zăcământ natural (pentru că se află în acvatoriu, nava nu poate fi vizitată de amatori).
Scafandrii profesionişti sau militari s-au „servit” din gresia şi faianţa aflată la bord, abandonată de armator după naufragiu. Se spune că şi acum ar mai exista câteva lăzi în magaziile navei.
Scufundarea în Marea Neagră se poate face vara, cu un costum de neopren, de 5 milimetri.
Primăvara este recomandat un costum de 7 milimetri, apa fiind mai rece.
Există perioade în care apa se răceşte brusc. Luna trecută, apa a atins 5 grade Celsius.
Pe litoral există între 15 şi 20 de instructori care pregătesc, în medie, în fiecare vară, între 20 şi 30 de scafandri. Perioada optimă pentru scufundări este aprilie (când temperatura mării trece de 10-12 grade Celsius) – noiembrie (când marea poate avea şi peste 20 de grade).
Centre de scufundare sunt în majoritatea staţiunilor de pe litoral. Atenţie la vreme! „Acum este calmă, acum este creaţă”, spun scafandrii despre Marea Neagră.
Cele mai bune locuri de scufundat
1. Zona Cazino Constanţa
Are o accesibilitate foarte bună, fiind o zonă bine protejată, ca un golf. Toată zona este, de fapt, un sit arheologic, aici aflându-se şi zidul de incintă al cetăţii Tomis. Se pot vedea şi relicve rămase în urma multor naufragii. Adâncimea maximă este de 10 metri. Vizibilitatea maximă este de 10-12 metri.
2. Zona Jupiter-Venus-Mangalia Nord
Este o zonă stâncoasă, cu canioane pe fundul mării, cu praguri stâncoase. Aici se întâlnesc izvoare sulfuroase submarine şi izvoare mezotermale, unde s-au găsit chiar şi stridii perlifere, rămase de pe vremea când apele erau mai calde. Adâncimea maximă este de 8-9 metri. Vizibilitatea maximă este de 15-20 metri.
3. Zona Capul Turcului, Eforie Sud
Accesul în zonă este facil (se poate ajunge cu maşina până pe dig). Relieful este stâncos şi destul de variat. Nisipul apare la 10 metri adâncime, principala caracteristică fiind pragurile de stânci. Adâncimea maximă este de 10-11 metri, vizibilitatea maximă – de 10 metri. O zonă asemănătoare este cea din Tuzla-Costineşti, dar aici adâncimile scad lent şi se înoată mult până să se ajungă la 10 metri.
4. Zona Pescăria de la Agigea
Este o zonă stâncoasă, care începe de la mal şi se termină la 8-9 metri adâncime. Prezintă un relief accidentat, cu diferenţe de nivel de 1,5 – 2 metri. Este protejată din partea de nord de digul portului. Adâncimea maximă este de 10 metri, vizibilitatea maximă este de 6-7 metri.
5. Zona digului de larg al portului
Aceasta este zona unde se găsesc cele mai multe epave scufundate recent. Cele mai celebre dintre ele sunt Paris şi You Xiu. Scufundaările sunt destul de periculoase, dar avansaţii pot ajunge până la puntea de comandă. Tot aici se poate vizita nava indiană Vishva Shanti, care s-a scufundat în 1968 şi s-a rupt în trei bucăţi. Una dintre ele a fost dusă la şantierul naval din Galaţi, unde nava a fost reconstruită, celelalte două sunt încă în apă. În zonă se află şi cargoul Sadu, scufundat în 1988. Cu excepţia provei, nava este intactă. Este înclinată la 90 de grade. Nu este recomandată decât scafandrilor cu experienţă.
