Proiectul de lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc, adoptat tacit de Camera Deputaţilor, a încins spiritele. Nu toată lumea ştie procesul legislativ. Pe ignoranţă, ei deschid mereu cabinetele fricii. Ştiu să gestioneze temerile sociale.
Autonomismul e ca nada la peşte. Muşcă prada sau nu-i pasă şi merge mai departe.
Când românii nu aveau de mâncare, în regimul Ceauşescu, Securitatea scotea tema pericolului maghiar. Compartimentul “D” dădea în clocot. Liota de ofiţeraşi punea reţeaua de informatori să toace subiectul în public.
Când sticlele goale de lapte stăteau încolonate ca soldaţii flămânzi la popotă, apărea din neant câte un nene cunoscător printre oamenii la coadă. Băga frica, atunci când alţii nu scoteau aerul din sticle.
Chestiunea secuiască e veche de mai multe secole
Spiritul războinic al locuitorilor zonei e cunoscut din vechime. Puţină lume ştie că armatele secuilor au luptat alături de cele ale lui Ştefan cel Mare şi ale lui Mihai Viteazu.
Autointitulaţi honvezi (grănicerii imperiului bicefal) au dat de furcă nu de puţine ori Împărăţiei.
Cel mai abil dintre toţi a fost Stalin care a reuşit în deruta de după plecarea Regelui să instituie o enclavă intitulată Regiunea Autonomă Ţinutul Secuiesc.
Ceauşescu s-a folosit de tensiunea socială şi etnică dintre secui şi români pentru a-şi institui regimul de dictatură personală.
Românii nu fac diferenţa dintre maghiari şi secui. Corneliu Coposu avea să scrie o istorie a Secuilor din Ardeal, dar manuscrisul a fost confiscat de Securitate. Niciodată nu l-au mai scos din arhive. Oare de ce?
Fostul lider ţărănist, un patriot luminat, a încercat să scoată din bezna propagandei lumina unui adevăr istoric. Secuii nu sunt unguri.
Dacă regimurile politice succesive de la Bucureşti ar fi prezentat măcar realitatea istorică tensiunea s-ar mai fi diminuat.
În întreaga lor prezenţă, de aproape o mie de ani în ţinuturile de azi ale judeţelor Harghita, Covasna, Mureş, secuii au avut o aversiune organică faţă de autorităţile centrale. Iar maleficele structuri de comandă au ştiut să le folosească resentimentele.
Ei nu vor să plece în Ungaria, nu-şi iau pământul în căruţă, doar îşi închipuie că pot trăi în singurătatea ancestrală, fără a depinde de alţii.
Vocile lumii:
“Adoptarea tacită a proiectului de lege care acordă autonomie așa-zisului Ținut Secuiesc este o chestiune extrem de gravă, din toate punctele de vedere. Este un afront la adresa suveranității statului român”, spune fostul premier și lider PSD Viorica Dăncilă, într-o postare pe care a făcut-o pe Facebook marți seara, după miezul nopții.
Ideea unei răscoliri prin cenuşa imperiului le face bine inchizitorilor care ţin oamenii în casă
Masca autoguvernării peste chipul tâlharului de criză
Autoguvernarea pe care şi-o doresc secuii e contrară Constituţiei României. Viorica Dăncilă a fost primul politician român care a ripostat dur. Proiectul de lege “Este un afront la adresa suveranității statului român”, a spus fostul prim ministru.
Tăcerea celorlalţi deputaţi e semn că nu s-au trezit din somn.
Sigur că temerea nu e justificată. Senatul e for decizional. Iniţiatorii năstruşnicului proiect, deputaţii UDMR Biro Zsolt Isvan și Terza Kulcsar Jozsef Gyorgy, nu au de ce să deschidă dopul de la şampanie. Dar în timpul până la deliberările din Senat, unii interesaţi de rostogolirea temei vor face clăbuci. Vor învârtoşa patrioata naţională, ca la adăpostul fricii colective de un inamic nevăzut, să-şi poate face mendrele financiar-economice, “noaptea, ca hoţii,” nu-i aşa?
Tema Autonomiei Ţinuturilor Secuieşti a reapărut în discuţie după evenimentele de la Târgu Mureş din martie 1990, ticluite de vechea Securitate, pentru a avea motive de înfiinţare a S.R.I.
Timp de 30 de ani s-a tot vânturat. Lumea zdravănă la cap nu a băgat în seamă intenţia unor iredentişti cu solda necunoscută, dar bănuită.
Sigur că lui Viktor Orban, un naţionalist desăvârşit, un suveranist pur sânge, extremismul unor lideri secui i-a căzut mănuşă, în planurile sale de recuperare a minorităţii maghiare din vecinătatea Ungariei.
Diplomaţii români nu au înţeles, nici când i-au lăsat liderului maghiar moştenirea lui Emanoil Gojdu în braţe, că înainte de a fi europenist trebuie să fii naţionalist. Să-ţi defineşti locul, să te simţi acasă, acolo unde în ţinţirim dorm strămoşii, eliberatori de neam şi ţară.
Dar pentru asta trebuie să fii un bun creştin. Dacă ai absolvit doar universităţile globaliste nu ai cum înţelege că neamurile îşi delimitează teritoriile, dar asta neînsemnând că pornesc război unele contra altora.
Orice asemănare cu Catalunia e prostească. Acolo, regiunea e cea mai bogată. Aici, cele trei scaune sunt cele mai sărace.
Ideea unei răscoliri prin cenuşa imperiului le face bine inchizitorilor care ţin oamenii în casă.
Acum, când se dau cele mai mari tunuri financiare, serviciile aveau nevoie de un scandal, prin care să se îndepărteze ochii opiniei publice de la furăciunea de stat, planificată şi organizată.
La adăpostul fricii de autonomie, grupul infracţional organizat e liber la jaf.
Mai ţineţi minte filmul acela de doi bani cu desantul tâlharilor mascaţi în casa unde soţia şi soţul zăceau drogaţi pe covor? Cam aşa arată şi scena cu evazioniştii urii şi fraieri care pun botul la orice vânare de vânt.
