Organizaţia Naţiunilor Unite se pregăteşte să adopte, la insistenţa Statelor Unite – poate chiar astăzi, noi sancţiuni împotriva Iranului. Potrivit unei investigaţii realizate de New York Times, iranienii sunt cu doi paşi înaintea tuturor.
Pe 24 ianuarie, cargoul The Diplomat, sub pavilionul Hong Kong, a ancorat în Portul Durban din Africa de Sud. A rămas o oră, timp în care a încărcat o şalupă de mare viteză Bladerunner 51, după care s-a îndreptat direct spre portul iranian Bandar Abbas. The Diplomat se numise înainte Mufateh, a fost descoperită mai târziu sub numele Amplify şi face parte dintr-o flotă bine ascunsă de autorităţile iraniene sub nume diferite şi sub acoperirea unei reţele internaţionale de companii-fantomă, creată de Teheran cu scopul unic de a ocoli sancţiunile ONU. Bladerunner 51 poate fi echipată cu torpile, ceea ce face din ea o alegere excelentă dacă vrei să ai la dispoziţie o flotilă de vase de atac ultrarapide, numai bune pentru hărţuirea navelor americane din Golful Persic şi, din acest motiv, Iranului îi este interzis să cumpere acest tip de nave.
Teheranul nu se mulţumeşte însă să cumpere şalupe de ultimă oră. În 2008, la numai câteva zile după ce Consiliul de Securitate al ONU votase o clauză prin care autoriza inspecţii la bordul navelor iraniene, o asemenea navă, care se îndrepta spre Turcia, a reuşit să scape de o navă militară a NATO refugiindu-se într-un port sirian după o urmărire ca în filme. Mai târziu, iranienii au închiriat nave sub pavilion străin pentru a nu trezi suspiciune. Stratagema s-a dovedit catastrofală, pentru că echipajele noniraniene s-au arătat cooperante cu inspectorii. Potrivit New York Times, în cel puţin trei cazuri în care vasele suspecte au fost abordate – de două ori de Marina SUA şi o dată de commandourile israeliene, la bord au fost găsite arsenale în toată regula: mii de rachete Katiuşa, grenade şi proiectile de mortier, toate destinate Hezbollah.
Iranienii şi-au rafinat de atunci tacticile. Pe lista neagră a americanilor figurează principala companie de transport naval iraniană, Islamic Republic of Iran Shipping Lines (Irisl), care deţinea, la un moment dat, o flotă de 123 de nave. Dintre acestea, numai 46 se mai află în proprietatea Irisl sau a subsidiarelor sale de care americanii au cunoştinţă, patru au fost scufundate, iar restul de 73 au dispărut într-o reţea de companii şi nume care se schimbă regulat. NYT a găsit nave cu nume diafane englezeşti, precum Amplify, Bluebell, The Angel sau pur şi simplu Alias, deţinute de companii tot cu nume englezeşti – Starry Shine, Smart Day, System Wise ori chiar Great Method – cu sediul în Malta, Cipru, Insula Man, Germania sau Hong Kong şi care sunt manageriate de alte companii din Samoa sau din Insula Man. Majoritatea sunt societăţi-fantomă, care, în final, erau deţinute de alte companii-fantomă din Iran şi în spatele cărora se află aproape întotdeauna Irisl sau un oficial din cadrul Irisl.
Aceste schimbări frecvente de proprietari, pavilioane şi management i-a pus în încurcătură pe americani. Stuart A. Levey, subsecretar de stat al Trezoreriei SUA pentru terorism şi informaţii secrete financiare – adică şeful departamentului care ar trebui să se ocupe cu urmărirea transferurilor financiare suspecte, a recunoscut că au mari probleme să ţină pasul cu Irisl şi să actualizeze listele negre. Ceea ce poate fi o explicaţie pentru modul sfidător în care preşedintele iranian, Mahmud Ahmadinejad, reacţionează ori de câte ori sunt aduse în discuţie sancţiunile. 
