“Până nu te loveşti de treaba asta nu ştii cum e, iar pentru noi a fost de parcă ne-a lovit un tren”, spune Iuliana Stavăr, mama lui Alex, un copil de şapte ani, blond şi simpatic, care suferă de autism. Povestea lui avea să fie prima lecţie despre această misterioasă boală, care aduce laolaltă atât oameni cu intelect de savant, cât şi persoane aflate în stadiul de retard mintal.
În ultimele două săptămâni, am cunoscut mai multe cazuri din spectrul autismului, dintre cele câteva mii existente în România. Nimeni nu ştie numărul exact. Am adunat atâtea bucăţi de realitate cât să alcătuiesc un puzzle. Pentru că, mi-a spus o mamă de copil autist, aşa arată mintea lor: ca un joc cu unele piese lipsă sau aşezate anapoda. Să o luăm însă piesă cu piesă.