Articolul „Toti pentru unul, unul pentru toti‘‘ al Tratatului Atlanticului de Nord, pus la indoiala.
Patru fosti oficiali militari germani au semnat in Der Spiegel o scrisoare deschisa in care pledeaza pentru integrarea Rusiei in NATO, in pofida opozitiei statelor est-europene.
Demersul – bine primit in Vest – contrazice noua doctrina militara rusa, care descrie NATO drept principala amenintare la adresa securitatii Rusiei, dar este consistenta cu politica Berlinului de stabilire a unui parteneriat ruso-german. Un rezultat al acestui parteneriat il constituie gazoductul Nord Stream, care va lega Rusia de Germania ocolind Ucraina si Polonia si care a fost descris de Varsovia drept reeditarea Pactului Ribbentrop-Molotov.
Un alt rezultat este revenirea la politica sferelor de influenta, incepand cu Summitul NATO de la Bucuresti, cand Germania si Franta au blocat acordarea Planului de Actiune pentru Aderare (MAP) Ucrainei si Georgiei. Ronald Asmus scrie in cartea sa „Micul razboi care a zdruncinat lumea: Georgia, Rusia si viitorul Occidentului‘‘ ca la Bucuresti s-a pecetluit soarta Georgiei. Daca despre o posibila finlandizare a celor doua tari – mentinerea lor in sfera de influenta a Rusiei in timp ce isi pastreaza suveranitatea formala – s-a vorbit inca dinainte, asa cum remarca Vladimir Socor in martie 2008, dupa summit Moscova a inteles mesajul si a invadat Georgia. La scurta vreme, presedintele Medvedev a facut publica o noua strategie in care a afirmat dreptul Rusiei la sfere de influenta. Astazi, dupa alegerile din Ucraina castigate de Viktor Ianukovici, Europa accepta finlandizarea celor doua tari ca un fapt inevitabil. Problema este ca nu exista nici o garantie ca acest proces se va opri aici.
Rusia a promovat proiectul gazoductului South Stream la care a reusit sa coopteze Turcia si, mai recent, Franta. Chiar si Bucurestiul, aparator constant al Nabucco, pare mai indulgent cu proiectul rus. Aceeasi Franta este pe cale sa vanda Rusiei nave de razboi Mistral. Daca Rusia se inarmeaza, bugetul militar al NATO inregistreaza deficite de sute de milioane de euro. Tot mai multe tari europene par favorabile propunerii lui Medvedev privind o noua arhitectura de securitate europeana fara NATO. Presedintia spaniola a UE a trecut printre prioritati dialogul strategic cu Rusia, iar PE a incercat sa o asocieze la discutiile despre scutul antiracheta.
Secretarul american al Apararii, Robert Gates, a reactionat avertizand ca devotamentul elitelor politice europene fata de dezarmare si pacifism pune la indoiala angajamentul acestor tari fata de principiul NATO din articolul 5 – „Toti pentru unul, unul pentru toti”.
Finlandizarea nu trebuie sa se opreasca insa la granitele UE si NATO. Un raport realizat anul trecut atragea atentia asupra faptului ca oligarhizarea vietii politice si economice si coruptia generalizata risca sa scoata Bulgaria de pe orbita europeana si sa o arunce in sfera de influenta rusa. Aceeasi concluzie este valabila pentru Romania. Tendinta de finlandizare a Europei de Est ameninta doua dintre prioritatile de politica externa ale Romaniei: scoaterea Moldovei din sfera Moscovei si integrarea ei in Uniunea Europeana si garantarea securitatii rutelor energetice de la Marea Neagra, imposibila in lipsa unei Georgii suverane, ancorata in Occident.
