"Up in the Air/Sus, in aer" este al treilea film al lui Jason Reitman, al carui ultim opus, "Juno", l-a propulsat in lista regizorilor "most-wanted" la Hollywood. Un pic independent, cu gusturi bune in muzica, dar perfect capabil de sacrificii, Jason Reitman, o data cu acest film, s-a dovedit a fi prototipul regizorului care impaca studiourile cu filmele independente. Intr-un sens rau.
"Up in the Air" e povestea lui Ryan Bingham – un George Clooney la fel de Cary Grant ca intotdeauna, a carui slujba e sa zboare in lung si in lat pentru a concedia oameni, 270 de zile din an. "Acasa" pentru el inseamna check in, pernele din avion si ciocolatelele de pe perna din camera de hotel. Asta pana cand intalneste o fata si-si da seama ca poate e momentul sa revina cu picioarele pe pamant, la propriu. Filmul e teribil de glumet in prima jumatate, iar George Clooney e in elementul lui pana cand scenariul decide sa-i rupa personajul in doua si sa-i dea, de nicaieri, aceasta arzanda dorinta de a se aseza la casa lui, ceea ce il face pe el, ca personaj, absolut nul.
In momentul in care devine un catelus care vrea sa fie adoptat, orice credibilitate a personajului dispare, pentru ca de la inceput ni se prezinta un playboy, un individ eminamente burlac, iar la sfarsit noi ar trebui, chipurile, sa empatizam cu subita lui dorinta de a se integra cuminte in societate. Iar filmul, prin schimbarea asta de sens brusca si nejustificata, isi pierde orice fel de sens.
