Toate drumurile duc la Roma, se zice in anume contexte, dar aceasta expresie este la origine motivata. Roma dintai e descrisa (J.N.Robert) ca beneficiind de o infrastructura rutiera precum o panza de paianjen al carei centru era delimitat de perimetrul celor sapte coline. Fireste, pentru oameni a caror principala ocupatie era lupta, caile de acces au fost construite mai ales in scopuri militare, la inceput.
Drumurile mari erau largi de zece metri si de intretinerea lor raspundeau cenzorii in timpul Republicii sau curatorii in timpul Imperiului. Se realizau in patru straturi atent concepute (fundatie de pietre groase, peste ele pietre amestecate cu nisip si var, deasupra caramida pisata si intr-ultim invelis dale), pentru a asigura durabilitatea, si erau marcate de borne militare ce masurau distanta fata de orasul-zeitate. Nu numai calatoriile erau in atentia celor care au intemeiat orasul-stat roman.
Curatenia, ingrijirea sunt sensuri ale cuvantului "mundus": baile si termele, utilizand apa adusa prin apeducte, marcheaza si ele etape in civilizatia romana.
Baile nu ar fi existat inainte de secolul III i.Hr., la inceput igiena romanilor fiind deficitara. Iar termele ar aparea, dupa Pierre Grimal, la inceputul Imperiului. Initial, termele erau folosite de atleti sa se relaxeze, dar, treptat, oamenii fara ocupatie la orele sfarsitului dupa-amiezii gaseau prin obiceiul frecventarii lor un mod de a-si umple timpul liber. Aceasta deoarece arhitectura si utilarea lor creau o atmosfera "fastuoasa", adica prielnica discutiilor, conversatiei ce face parte din inclinatiile romanului, practicarii sporturilor, lecturii si, nu in ultimul rand, erotismului. Este impresionanta capacitatea celor vechi de a exploata potentialul elementului Apa – bucurandu-se de virtutile regenerative ale acestei resurse nu doar in plan fizic, ci si in plan spiritual.
