Greva bugetarilor de saptamana trecuta a fost difuzata "live" la televizor. Moderatorii puneau intrebari destepte, politicienii se faceau ca ploua.
Luni 5 octombrie. Pe toate usile de la intrarea in sectiile unui spital dintr-o resedinta de judet sta scris mare: GREVA. Eu astept in fata cabinetului pe care scrie "Pansamente". Vreo alti 10 oameni asteapta si ei ca doctorii sa termine raportul de inceput de saptamana si sa inceapa sa-si examineze pacientii. Se termina raportul, unul dintre medici intra la "Pansamente"… si iese la fel de vijelios intreband amuzat "Eu cu cine pansez? Unde sunt fetele? (n.a. – asistentele)". Cineva ii raspunde pe un ton la fel de amuzant: "Sunt jos la greva, domn’ doctor!". Se rade. "Eh… greva lu’ peste", spune doctorul razand, dupa care completeaza: "Bine, bine… pansez singur!". Nu, fetele nu erau la greva, erau plecate sa cumpere ceva covrigi… pentru ca ele nu au timp ca altii sa stea la masa si au mereu ceva prin buzunare, din care se poate manca din cand in cand. Greva, greva… dar se muncea, pacientii nu puteau fi lasati de izbeliste, iar urgentele nu puteau fi lasate in mainile mortii. Greva statea doar atarnata pe usile spitalului si atat, nu intrase in saloane si, cu atat mai putin, in sala de operatii. Este o situatie absurda, nu? Sistemul medical nu poate face greva! Iar o alta metoda de a atrage atentia asupra lui nu prea au! Aceeasi problema este si la invatamant, elevii (oricat de fericiti ar fi ei ca petrec o zi sau doua acasa!) nu pot lua o pauza prea mare ca la scoala! Cum nici noi, toti cei care platim taxe si impozite, nu putem sta la nesfarsit cu "facturile" neachitate pentru ca la administratiile fiscale este inchis. In timp ce unele institutii erau inchise (mai putin spitalele, dupa cum am spus), au fost maxim 10.000 de oameni in strada, in fata Palatului Victoria. La televizor se dezbatea subiectul pe toate canalele de stiri. Politicienii se atacau intre ei… dar nimeni nu venea cu solutii concrete. Pur si simplu… nu-ti venea decat sa schimbi canalul, desi se discuta viitorul legii pensiilor sau al bugetului pentru sanatate si educatie. Degeaba prezentatorii si analistii puneau intrebari scurte si la obiect, politicienii "o dadeau intoarsa" si tineau cate un discurs din care nu intelegeai mare lucru. In imaginile vazute la televizor un singur lucru mi-a atras atentia: "Noi vrem respect!", slogan care este si denumirea unei campanii lansate de curand de Realitatea TV. Unii zic ca-i manipulare, altii ca este o simpla coincidenta. Poate adevarul se afla undeva pe la mijloc. Si cred ca intr-un fel, dincolo de salariile mai mari pe care bugetarii le cer, toti avem nevoie de respect. Ce inseamna respect? Sa stam internati in spital fara a mai fi necesar sa ne cumparam singuri medicamentele, pansamentele sau perfuziile. Copiii sa nu mai stea in frig in unele scoli de la tara, pentru ca in timpul verii nu s-au gasit bani de renovari. Sa nu mai stam cu frica ca un "smecher" te poate altoi in plina zi, in timp ce doi politisti sunt peste drum si nu intervin de frica sa nu fie ei victime. Si multe altele… Cineva spunea zilele trecute pe un canal de stiri ca institutiile statului au nevoie de manageri la conducere si nu de specialisti din domeniul respectiv. Degeaba esti profesor de filosofie excelent, daca stai prost la capitolul matematica si imaginatie. Pe TVR 1 altcineva spunea ca exista foduri europene care pot fi accesate de spitale, scoli sau universitati… doar ca numai un manager va putea completa toate formularele pe care Bruxelles-ul le cere. Asta nu rezolva neaparat problema salariilor, insa poate scuti statul de niste cheltuieli de la buget… Ca vorba aia… cu un geam termopan nu se face primavara, dar cu banii pentru mai multe geamuri termopane se poate face altceva!
