Lucia, Richard și Evelyn, cele trei personaje principale ale romanului, sunt deopotrivă destine individuale, dar și colective, fiecare venind din țări diferite, fiecare purtând în trecutul său amprenta istoriei originii geografice, politice, sociale. Destinul celor trei se intersectează în Brooklyn, în mijlocul unui viscol ce paralizează orașul New York, în urma unei ușoare tamponări auto. Ceea ce la început pare un minor accident de mașină se dovedește a fi doar începutul poveștii, în care elemente de roman polițist se împletesc cu istorii personale, într-un ton în care umorul tandru face lectura plăcută.
O poveste încâlcită, într-un New York înzăpezit
Cei trei se trezesc implicați într-o poveste încâlcită, ce pare chiar ușor fantasmagorică, prilej de devoalare a ceea ce este fiecare. Lucia Maraz, jurnalistă, poartă cu ea destinul tragic al dispariției fratelui în dictatura militară din Chile, dar și teama remisiei unui cancer. Richard Bowmaster este un profesor universitar care „ajunsese la vârsta spaimelor, călătoriile nu-l mai atrăgeau, voia numai comoditatea căminului, refuza neprevăzutul, îi era frică să nu se rătăcească, să se îmbolnăvească și să moară și să fie găsit după câteva săptămâni, după ce pisicile îi vor fi mâncat o parte din cadavru“.
Lucia Maraz tratează cu umor teama de bătrânețe și singurătate, reușește să se împace cu trecutul fără să-i fie teamă să vorbească despre el, și încearcă să trăiască prezentul considerând că dragostea poate veni la orice vârstă. „La 62 de ani, Lucia mai avea fantezii de femeie tânără. (…) Oglinda, dar și fotografiile erau un dușman nemilos, căci o imortalizau cu toate defectele la vedere. Puterea ei de atracție – dacă avea – consta în mișcări, credea ea. Era flexibilă și avea o grație nemeritată, căci nu și-o cultivase nicicum, era pofticioasă și leneșă ca o odaliscă și ar fi trebuit să fie obeză dacă ar fi existat dreptate pe lumea asta.“
Lucia Maraz este nu doar „detectivul“ care rezolvă intriga polițistă, ci și personajul care insuflă viață celorlalte, care reușește să-l facă pe Richard să iasă din carapacea pe care și-o impusese, dar și pe fragila Evelyn să-și depășească spaimele generate de traumele întâmplărilor din copilărie, petrecute în Guatemala natală.
Vara din sufletele noastre
Tocmai acest periplu prin lumea violentă, plină de superstiții și credințe, a Americii Latine face ca noul roman al scriitoarei să nu pară un simplu roman polițist nord-american. Pentru că, de fapt, intriga polițistă – puțin credibilă, este adevărat – este doar pretextul pe care scriitoarea chiliană îl folosește pentru a ne vorbi despre dragoste, prietenie, solidaritate, dar și despre probleme precum trafic de persoane, imigrări ilegale, corupție, dictaturi etc.
Iar harul Isabelei Allende este de a crea personaje fascinante, tipologii umane uimitoare.
Realismul magic al spațiului latino-american se împletește cu mult umor în această carte în care Allende ne vorbește cu optimism despre ce înseamnă respect, dorința de a ocroti și a iubi, dar mai ales despre faptul că, așa cum spune Lucia citindu-l pe Camus, „Și în toiul iernii am aflat, în sfârșit, că port în mine o vară de neînvins“.
