Dupa lunga iarna bipolara din timpul razboiului rece si o relativ scurta tranzitie monopolara, se pare ca urmeaza haosul. In locul pluralismului mult asteptat, dezordinea cuprinde lumea. Nu doar militar sau politic, dar si economic modelul american se clatina. si, o data cu el, o viziune asupra lumii. si, cum fata de dezordine oamenii reactioneaza cu teama, sansa derivei autoritare si a succesului neopopulist creste exponential. Deja previzibil, crizele paralele – financiara, alimentara si a resurselor de materii prime – au antrenat votul neopopulist si extremist. La alegerile parlamentare anticipate din Austria de pe 28 octombrie, dincolo de aparente, extremistii au castigat. Cele doua partide populiste au adunat cam tot atatea voturi ca si social-democratii. Dar a mai fost si Italia in primavara si referendumul irlandez din vara care indicau aceleasi temeri.
Ca intre timp populismul si extremismul au devenit – aici sau aiurea – frecventabile ne-o dovedeste alterarea discursului public. Temele securitare si comunitariste, considerate inacceptabile acum doar cativa ani, au devenit de-a dreptul onorabile.
Istoria pare sa se repete. Ca si la precedenta mare criza, cea dintre 1929 si 1933, haosul, mai mult sau mai putin aparent, produce panica. Politicienii si "expertii" se straduiesc sa dovedeasca contrariul, sa convinga ca impactul crizei asupra economiei si societatii va fi minor, sa mentina tonusul si sa stimuleze "increderea". Dar nimeni nu ii mai asculta. Caci sistemul pe care l-au sustinut a distrus mecanismele autoritatii. Odata compromisa, autoritatea nu se poate reface mizand pe efectul miraculos al legii de aur a cererii si ofertei.
Dupa prabusirea spectaculoasa a comunismului unii clamau sfarsitul istoriei crezand ca omenirea a gasit "pamantul promis" in forma eterata a unui Eldorado neoliberal. Dar nu sfarsitul istoriei s-a produs, ci, mai degraba, a fost accelerata destructurarea unui model de societate bazat pe un tip de capitalism. Cand ucenicul vrajitor, imbatat de modelele matematice pe care economia neoliberala le-a legitimat, a scapat vraja de sub control, haosul a devenit posibil. si doar statul il mai putea opri. Dar statul, atat de compromis si de slabit de critica la care a fost supus sistematic, nu mai are putere de a reactiona.
Dupa Marea criza lumea s-a schimbat. In fata incertitudinii oamenii au mizat pe extremisme, iar fascismele sau comunismul au inflorit. Pentru cei ce cred ca istoria nu se mai poate repeta, asemanarile intre ceea ce a dus la criza economica de acum sapte decenii si ceea ce a facilitat criza actuala obliga la reflectie: in anii ’20 ai secolului trecut increderea fara masura in virtutile capitalismului crease iluzia dezvoltarii continue, determinand o perioada de crestere puternica a profiturilor pe baza banilor "usori", ceea ce a determinat indatorarea intreprinzatorilor si gospodariilor dincolo de orice limita. A fost suficienta o scanteie ca intreg castelul de carti de joc sa ia foc. Deriva financiara a condus la deriva politica. si daca atunci extremistii de toate felurile au castigat legitimitate si au preluat puterea mizand pe temele securitare, pe frica sau pe revolta, de ce situatia nu s-ar repeta? Om fi invatat ceva din istorie?
