Folosirea superlativului absolut este, negresit, o banalizare a persoanei despre care vorbesti. Desi toti vrem sa fim impodobiti cu adjective frumoase, nu ne dam seama ca prin acestea suntem, adesea, coborati in banalitate, devenim chiar caricaturi cu haz. E bine sa luam in seama aceste cuvinte ale lui C. D. Zeletin, care spune ca determinativul "foarte" intrebuintat la formarea superlativului absolut, introduce cu discretie devalorizarea adjectivelor. Cand spunem despre cineva ca e "foarte bun" acest superlativ diminueaza, aducand o neincredere in epitet. "Este vorba, spune autorul citat, pe planul psihologiei limbajului de aceeasi scadere pe care o opereaza la urma urmei lauda exagerata (din Ideograme pe nisipul coridei, Ed Cartea Romaneasca, 1982).
Atunci cand vorbim despre cei care au intr-adevar, o valoare, trebuie sa evitam a-i impodobi cu superlative ( extraordinar, foarte bun, nemaipomenit!) Adevaratele insusiri frumoase, calitati vrednice de lauda, talent trebuie apreciate cu simplitate in vorbire sau in scris, caci acestea se arata pe sine prin fapte, prin opera. Superlativele se potrivesc mediocritatilor iar numele lui Homer, Beethoven, Tolstoi, Einstein… prin ele insele sunt superlative absolute in literatura, in muzica, in stiinta.
