» Razboiul din Caucaz era asteptat de mult timp. Randurile de mai jos sunt extrase din jurnalul meu Anii de antrax. Calatorii prin razboiul civilizatiilor. In ultimii ani am fost de cateva ori in aceasta regiune. Insemnarile mele nu ma angajeaza decat pe mine, si nu organizatiile internationale care m-au trimis acolo in diferite misiuni.
Georgia e o tara de cealalta parte a Marii Negre a carei frontiera directa cu Europa e chiar marea. Iar Europa cu care se invecineaza suntem chiar noi, incepand cu 1 ianuarie 2007. Numai atat si ar fi destul ca sa ne pese de soarta Georgiei. Dar e mai mult la mijloc. Georgia e o mica democratie in devenire, proamericana si proeuropeana, cu doua regiuni separatiste sprijinite de Rusia.
Revolutia Trandafirilor din Georgia in 2003 a deschis drumul celei portocalii din Kiev din 2004. Tara e traversata de conducte care aduc gazul din regiunea caspica inca din secolul XIX, cand antreprenorii se numeau Rothschild si Alfred Nobel, iar teava era de lemn. Banca Mondiala a declarat Georgia in 2006 tara care a facut cel mai mare progres din lume, atat la capitolul dezvoltare, cat si la calitatea guvernarii. Evenimentele din ultimele luni si, mai ales, cele din zilele acestea pun totul sub semnul indoielii.
30 octombrie 2007, Ganmukhuri, Abhazia
Imaginea camerei bate din mersul masinii peste stepa arida si o poarta de sarma. Doi oameni in uniforme vag militare se invart in jurul ei. Transportatorul militar opreste si camera aluneca la discutia dintre un paznic georgian si nou-veniti, rusi din trupele de mentinere a pacii. Paznicul nu a fost prevenit de aceasta patrula si isi exprima indoiala. Unul dintre soldatii rusi nou-veniti il scutura de umar.
Omul scapa tigara si racneste la el: "Nu pune mana pe mine, ba!". Intr-o clipa, e culcat la pamant. Soldatii se napustesc si peste ceilalti paznici, cu injuraturi. Unul se arunca in genunchi si ia pozitie cu Kalasnikovul spre tabara, pregatit pentru alti eventuali amatori. In cateva secunde, cei cinci paznici sunt toti culcati cu fata in jos, legati la maini si scotociti bine. Tragatorul in genunchi e tot la locul lui.
Nou stop-cadru. Apoi la marginea exterioara a campului apar cativa civili alergand peste pusta. In fruntea lor, o fata cu jacheta alba. Se aud strigate de "Stati!" si "La pamant!", dar nimeni nu se opreste. Cele doua grupuri se ciocnesc.
A aparut de undeva presedintele Georgiei si acum intelegem ca, o data cu ziaristii, au venit cu el si trupe de intarire. Presedintele striga la comandantul patrulei, in ruseste. "Ceea ce faceti e ilegal, nu numai ca nu mentineti pacea, ci provocati incidente. Transmite neintarziat comandantului Chaban sa plece in seara asta, a devenit indezirabil in Gruzia." Ofiterul rus sta cu capul in piept, rusinat la culme, si spune doar "Am inteles, sa traiti". Rusii se retrag, in panica, spre masinile lor.
Apar doua masini albe ale Natiunilor Unite pe un camp unde batalia s-a incheiat. De fapt, au fost doua, una pentru teren si una pentru imagine. Nici un copil refugiat nu apare in cadru – cu exceptia protagonistilor locul pare pustiu. Aveam sa aflu ca fata in alb, careia un rus ii confiscase camera, si-o recuperase la sfarsit cu dobanda, luand la inghesuiala si caseta armatei rusesti, cea care filmase primele secvente.
1 noiembrie, Tbilisi, Georgia
Presedintele arata caseta invitatilor sai la "summitul" georgian. Denumirea e exagerata, nu e nici un alt sef de stat la summit, doar diplomati si analisti. Saakasvili vorbeste in engleza foarte bine. si rusa lui e perfecta. si arata foarte bine. BBC va relua peste cateva zile secventele din timpul Revolutiei Trandafirilor, cand manifestantii au invadat Parlamentul in care vorbea sevardnadze, clamand falsificarea alegerilor.
Saakasvili, inalt si frumos, lovea cu un trandafir peste putinii gardieni care se incumetau sa-i stea impotriva si ii striga lui sevardnadze sa coboare de la tribuna. Mai tarziu spunea la camera, radios: "Nici un foc de arma! Schimbarea s-a realizat fara nici un foc de arma! Sunt mandru ca am dovedit ca suntem in Europa!". De atunci a eliberat a treia regiune care se autoguverna, Ajaria, si l-a expediat in Rusia pe despotul local. Economia creste cu 10%. si pune mare parte din bani pe cheltuieli militare. "Americanii cred ca e normal, dar se insala", mi-a spus deja in februarie 2006 un deputat georgian de opozitie, Vladimir Papava, pe care l-am intalnit la Washington. "Omul se pregateste sa se lupte cu Rusia de unul singur."
2 noiembrie, Tbilisi, Georgia
Vantul arunca nori de praf printre coloanele albe ale Parlamentului. E un vacarm infiorator, o zi de trafic normala in capitala georgiana. Nicaieri in alta parte nu am vazut atatea masini de politie incercand sa dirijeze traficul prin megafon, cu atat de putin succes. O gigantica statuie a Sfintului Gheorghe, pe care sculptorul moscovit a desfacut-o cu mare profit de la Vladivostok la Marea Neagra in mai multe capitale postsovietice, domina cladirea primariei, cu un aer de gubernie prospera.
Ministrul pentru rezolvarea conflictelor explica de ce dinamica e "foarte pozitiva". Georgia are doua regiuni problematice, Abhazia (unde exista un mandat ONU, dar trupele de mentinere a pacii sunt din CIS si doar rusesti) si Osetia de Sud, unde e mandat OSCE, integral finantat de UE. Mai are si probleme de frontiera cu Rusia, la sol si in aer si pe mare, intr-o multime de alte locuri care nu se mai pun. Ministrul, de o tinerete sclipitoare, da explicatii: cate comisii de mediere s-au creat, cate institutii bilaterale, cate legi pentru minoritati, cu recunoasterea a tot atatea limbi oficiale, cate centre de reconciliere si asa mai departe. Georgia e in toate si poate arata cu degetul la ceilalti ca nu vin. Asta si face. In plus, a inceput reconstructia la frontierele acestor regiuni, ca sa le arate locuitorilor cate investiitii pierd ca nu fac parte din succesul georgian.
Cele doua conflicte georgiene se aseamana, dar se si deosebesc de Transnistria. La destramarea Uniunii Sovietice in 1990 si explozia nationalismului georgian la inceputul anilor nouazeci, cele doua erau regiuni autonome. Abhazii nu mai ocupau decat 20% din teritoriul lor traditional. Osetii sau alanii formau inca majoritatea in Osetia. Spre deosebire de pensionarii sau familiile Armatei Rosii din Transnistria, aceste populatii caucaziene sunt stravechi. Scenariul care a urmat a fost insa similar cu Transnistria. Ambele au incercat sa capete si mai multa autonomie si au imbratisat cauza Uniunii Sovietice, in vreme ce la Tbilisi se desfasura o revolutie nationalista si anticomunista. Centrul a incercat sa recapate controlul, dar a pierdut in ambele regiuni. In Abhazia peste 200.000 de civili s-au refugiat in fata contraatacului abhaz, sustinut de voluntari din Cecenia si de rusi.
Nu s-au putut intoarce pana astazi. In Osetia zeci de mii de refugiati au trecut muntii in Federatia Rusa, in Osetia de Nord, unde traiesc tot alani. Chiar dintre cei ramasi, multi au capatat pasaport rusesc si circulatia e mai frecventa spre Rusia decat spre Tbilisi. Osetia a ramas insa multietnica, cu sate de diferite etnii coexistand unul langa altul. Dupa al doilea razboi cecen din 1997, Georgia a pierdut controlul si in zona de frontiera Pankisi Gorge, locuita de ceceni de-a lungul frontierei. Una dintre plangerile frecvente ale Rusiei este ca aceasta arie adaposteste teroristi islamici care trec in nordul muntilor si provoaca incidente.
Comunitatea internationala nu a reusit sa faca mare lucru pentru Georgia. In 2005 Rusia si-a folosit dreptul de veto la OSCE pentru a impiedica reinnoirea mandatului OSCE de a controla frontiera si, in ciuda eforturilor Georgiei de a obtine o misiune a UE in loc, aceasta nu s-a materializat. Nu din vina rusilor. Europaralizia.
3 noiembrie, Osetia de Sud
Jeepurile urca greu, cu opinteli, un drum ingust, noroios, care incaleca o colina pustie, expusa vanturilor, ploii si dusmanilor din toate partile. Soldati in pelerine cu Kalasnikovuri sunt plantati la fiecare serpentina, cu spatele spre drum si mana pe arma. Ploaia si ceata sunt atat de dese incat nici din varf nu se vede soseaua normala, din vale, controlata parte de OSCE, parte de rusi. Trecem printr-un parau ca sa ajungem la satul oset unde ne vom intalni cu conducatorul numit de Tbilisi al acestei regiuni deocamdata fantoma, al carei control scapa in proportie de 90% statului central. In sat regasim un drum mai bun si, desi ploaia continua, ceata s-a ridicat si vedem iarasi linia Caucazului. Conducatorul regiunii se materializeaza si el in Hummerul lui si ne arata pe o plansa muiata de ploaie planul viitorului sat intercultural-model (foto).
Localnicii satului actual au iesit toti la poarta si se uita cu gura cascata. Noroiul e atat de mare ca de la un obiectiv la altul trebuie sa mergem cu jeepurile, care aluneca si se impotmolesc. Statia de purificare a apei functioneaza la adapostul unui zid de protectie pe care a fost pictat steagul alb cu rosu georgian. E un steag superb, heraldic, de batalion cruciat, nu de tara. Cazarma in care vor fi instalati viitorii politisti ai regiunii reunificate are inca termopanele cu etichetele nedezlipite.
Vladikavkaz, Osetia de Nord, Federatia Rusa, mai 2005
Strazile sunt pline de masini blindate, cu un aer de opereta, productia anilor saizeci, pe care le vedeam la televiziunea sovietica sub Ceausescu. seful securitatii ONU ma scoala la sapte dimineata cu telefonul – reprosuri ca am plecat fara bodyguard, sau asa ceva, in seara precedenta. E un fost ofiter KGB pe care il gasesc antipatic. "Ce se intampla?, il intreb, a inceput razboiul cu Georgia?" "Incepe procesul Beslanului", imi spune scurt. A fost prins un singur terorist la Beslan, unde trupele ruse au omorat mai multi oameni decat au facut-o teroristii. Pentru el s-au scos toate tancurile pe strada. Imi petrec ziua la guvern, fara sanse sa ma apropii de cladirea procesului. Aveam sa aflu mai tarziu ca toata presa critica a fost expulzata, intoarsa de la gara, in cap cu corespondentul "Europei Libere".
3 noiembrie, Tbilisi
Dupa caderea noptii calc peste crengi rupte atunci cand cobor din jeep si imi fac drum prin cordoanele de politie catre cladirea Parlamentului, stralucitoare, din blocuri mari de piatra, iluminata feeric si inconjurata de manifestanti anti-Saakasvili. Grosul a plecat sa se culce: in multimea rarefiata cate o batrana vinde seminte sau sucuri pentru gatlejurile uscate de vant. Politia ma lasa sa trec si, de indata ce incep sa fotografiez, manifestantii imi zambesc, imi fac loc si imi strang mana.
Sunt de toate varstele, batrani uscati si jigariti, muncitori din schimbul doi care vor sa vada ce se intampla, studenti in grupuri mici care au venit cum se duc la discoteca, pentru ca vor sa iasa seara din casa. Vorbitorii de la tribuna nu reusesc sa anime multimea prea tare. Au insa un ecran enorm pe care sunt puse inregistrari. Ah, revolutiile astea multimedia! Totul pare o repetitie a Revolutiei Trandafirilor. Mai multi oameni mi se jura ca au fost si la aceea. Cat despre nemultumirile lor, ele sunt de doua feluri. Cei multi si saraci se plang ca au ramas tot saraci, desi au votat in proportie de 97% pentru Saakasvili. Desi bugetul a crescut datorita bunei administratii, banii s-au dus pe elicoptere si tancuri. Cei bine imbracati imi spun ca e un dictator.
Piata e mai mult goala, dar cele cateva sute de oameni de aici sunt hotarati sa nu plece acasa. "Omul asta e un dictator si va face o greseala. si-a tinut nervii trei zile, hai sa vedem cat si-i mai tine pana ne scoate cu forta de aici", spune un lider al opozitiei. Aplauze prelungite.
Berlin, 7 noiembrie
Toate televiziunile occidentale dau Georgia ca stirea intai sau a doua, la concurenta cu Pakistanul. Pe Saakasvili l-au lasat nervii si a proclamat starea de urgenta, intai pentru 48 de ore in Tbilisi, apoi pentru doua saptamani in toata tara. Manifestantii nu au incercat sa intre violent in cladirea Parlamentului, au rupt doar cordonul politiei care incercase sa-i scoata din trafic si sa-i impinga pe platoul mare, gol, de langa biserica. Sute de oameni s-au prezentat la spitale afectati de gaze lacrimogene sau batuti de politie, unul dintre ei fiind chiar Avocatul Poporului din Georgia. Diversi oficiali afirma ca au dovezi ca se pregatea o lovitura de stat, dar nu le arata. Opozantii, care sunt unii chiar fosti ministri ai lui Saakasvili, dezmint. Spre seara sunt expulzati obisnuitii trei diplomati rusi. Rusii reactioneaza ca de obicei, expulzeaza si ei trei diplomati georgieni. "Isterie antiruseasca" e comentariul Kremlinului si "Problemele de politica interna georgiana nu ne privesc".
Moscova, 8 noiembrie
Duma voteaza retragerea din Tratatul asupra armelor neconventionale din Europa cu 418 voturi la zero. Daca legea trece si de Senat si e promulgata de Putin, inseamna ca Rusia nu mai e nici teoretic legata de angajamentele luate la Summitul OSCE de la Istanbul in 1999, cand s-a angajat sa isi retraga trupele din zone de conflict ca Osetia sau Transnistria. Istoria se ia de la capat si americanii cu scutul lor anti-Iran au reusit sa deschida un al doilea front.
Berlin, ianuarie 2008
Occidentalii au reusit sa il convinga pe Misa ca nu are nimic de pierdut daca tine alegeri anticipate in ianuarie, cum vrea opozitia. Au avut dreptate. Le-a castigat, desi de data asta mai aproape de 50% decat de 90. Normalitate.
Bucuresti, august 2008
A inceput. Georgienii au atacat fortele de mentinere a pacii rusesti si au incercat sa cucereasca Osetia de Sud. In ziua de deschidere a Olimpiadei nu poate fi o intamplare. Declaratie de la Condy avertizandu-i pe rusi sa nu se amestece. Bineinteles insa ca rusii trimit avioane. Se bombardeaza. Europenii intra in panica. si se si felicita. stiu ei de ce nu au vrut Georgia in NATO! Declaratie Putin, din pacate, corecta. Spune ca Saakasvili nu vrea decat sa-i antreneze pe altii in conflict. Spre seara occidentalii transmit Georgiei sa se retraga pe toate canalele. Oricum, Saakasvili nu i-a intrebat pe ei cand a atacat Osetia. O delegatie UE-USA zboara la Tbilisi sa pacifice lucrurile la fata locului.
» Testul saakasvili
Cladirile satului-fantoma din Osetia de Sud asteapta inca reunificarea. Deocamdata Georgia va da inapoi, la cererea Occidentului. Nu e Vest aici, nu avem de ce sa incepem al treilea razboi mondial in Caucaz, in satele alane unde toata lumea are pasaport rusesc. Nu ne pierdem onoarea daca nu intervenim aici, daca au fost unii care i-au incurajat pe georgieni, au fost iresponsabili. Niciodata Occidentul nu va interveni in Osetia sau in Transnistria. Daca Saakasvili a vrut sa faca un test, l-a facut pe pielea lui. Esentialul acum e ca rusii sa se opreasca dupa ce au reusit sa intoarca situatia. Sute de morti, si daca ne intoarcem de unde am pornit, vom considera ca e cu happy-end.
