Aud tot mai des in Franta laude la adresa medicilor sositi din Romania. Noroc cu ei, spun unii, altfel nu se stie cum vor mai fi asigurate pe viitor multe din serviciile excelentului sistem de sanatate francez. Tinerii din Hexagon sunt din ce in ce mai putin tentati sa se lanseze in studii de lunga durata si extrem de costisitoare. E la moda astazi sa fii "trader" sau, oricum, sa intersectezi banul pe circuitul scurt. Ma bucur pentru medicii romani. Era si timpul, dupa ce mai mult de un deceniu buni chirurgi sau anestezisti sositi in Hexagon au trebuit sa se multumeasca cu posturi de felceri sau sa accepte servicii extenuante de garzi platite mizerabil. Iata ca etansul sistem corporatist al institutiilor medicale franceze a trebuit sa cedeze. Nu cu mult timp in urma, televiziunea si presa scrisa prezentau cu admiratie cazul unui primar care si-a adus medic generalist pentru comuna tocmai din Romania. si se pare ca exemplul s-a repetat. Azi-maine ii vom vedea pe studentii de la facultatile de medicina din Romania recrutati cu anticipatie pentru strainatate inca de pe la mijlocul perioadei de studii.
Cauzele acestui nou val de exod de creiere dinspre Romania sunt cunoscute. Fireste ca ii atrag afara salariile mult mai bune si, nu de putine ori, facilitatile de instalare inca inexistente in Romania sau promisiunile de cariera internationala. Sunt norocosii acestei perioade, dar nu sunt singurii. Meseriasii au si vor avea, de asemenea, tot mai multa cautare, iar est-europenii vor fi preferati asiaticilor sau africanilor. Cum se pregateste un pachet intreg de masuri pentru selectarea sau descurajarea imigratiei provenite din spatiul extraeuropean, meseriasii romani vor si tot mai solicitati. Iar specialistii pe domenii de competenta in care se manifesta deja crize de oferta vor ajunge chiar sa-si poata dicta conditiile pe piata de munca apuseana. Iata de ce pentru Romania se pune cu urgenta problema de a-i retine "benevol" pe acesti specialisti, fie ca sunt dermatologi, zidari, tamplari sau geologi. Cu ritmul de crestere productiva pe care-l afiseaza actualmente Romania, ar trebui sa asistam cel putin la o indrazneata politica de acordari de credite profesionale. Ar trebui si o noua conceptie care sa decida investitii masive in sistemul de invatamant – un adevarat plan de anvergura, pe cateva decenii! De bine, de rau, invatamantul superior din Romania si-a creat si mentinut o buna faima. Dar nici el nu mai poate functiona cu dotarile actuale si fara o restructurare din temelii a invatamantului mediu.
Uniunea Europeana se pregateste sa ridice noi bariere impotriva imigratiei nedorite. E probabil cel mai urgent obiectiv afisat de Franta la conducerea UE pentru urmatoarele sase luni. Tarile membre urmeaza sa semneze un pact cu cinci prioritati pe care emisarii parizieni il negociaza deja de cateva luni prin celelalte capitale europene. Vor fi acceptati doar imigranti alesi pe spranceana, cu meserii bine precizate, pentru care exista cerere pe piata interna europeana. Se vor intari controalele la frontierele comune si va fi infiintat un birou european al imigratiei, cu fisiere in toata regula. Probabil ca nu vor mai exista nici regularizari in masa, cum au procedat Spania si Italia acceptand doua milioane de straini pe solul lor in ultimii cinci ani. Recentele masuri adoptate de Parlamentul European, intre care si articolul care permite incarcerarea unui clandestin pe o perioada maxima de 18 luni daca refuza repatrierea fortata, prevesteau deja aceasta noua orientare. Sigur, e vorba de masuri minimale, pentru ca statele pot practica o politica imigrationista mai relaxata. Dar Europa da impresia ca devine o fortareata ce se inchide. Tot ea a parut surprinsa de reactiile venite din America Latina. Secole la rand, ati debarcat din Europa pe tarmurile noastre si nimeni nu va fi alungat. Iar acum ii trimiteti pachet acasa pe chilieni, pe peruani sau alti brazilieni ce-si incearca norocul pe la voi. Rusine! – cam asta a fost esenta reprosurilor. Fara replica!
Noua politica represiva impotriva imigratiei a dat deja exemple de xenofobie politicianista pentru care romanii au platit si platesc scump, in special in Italia. Iata de ce vreau sa semnalez una din acele voci italiene care nu se sfiesc sa denunte populismul actualei echipe politice care exploateaza electoral "cazul romanilor". Decanul de varsta al cinematografiei italiene, Mario Monicelli, se declara intr-o revista franceza ingrozit de cele ce se intampla: "Vor sa-i alunge pe romani, sa-i inchida in ghetouri. Aceeasi stare de spirit se aplica astazi in cultura. Toata lumea izoleaza, amputeaza. Ce paradox pentru italieni: un popor migrator care joaca astazi rolul calaului".
Profunzimea acestei revolte impotriva manipularilor si a schematismelor vine, la Monicelli, dintr-o conceptie complexa ce pune impreuna valorile sociale, umane si valorile artei. Cu un paragraf mai inainte, in acelasi interviu acordat revistei Marianne, regizorul vorbeste de societatea "restrictiva" italiana, ce nu pare deranjata nici de declinul culturii. Toata lumea mizeaza doar pe cinematograf si pe imagine, uitand de arte precum muzica, literatura sau teatrul, pentru care e nevoie de o lunga ucenicie. Or, cinematograful, cel in forma lui actuala, a devenit doar "o forma minora de arta aplicata industriei". Teribila fraza spusa de un mare regizor! si cat de emotionant este sa constati ca aceeasi zona a sufletului sensibil reactioneaza si la mediocritatea artei, si la nedreptatea aplicata unor imigranti. Iar din asocierea acestor doua universuri intelegem ca si politica xenofoba impotriva romanilor este doar o politica pe banda; o politica industriala.
