Horton este un elefant masiv, dar zglobiu si cu ochii umezi pe care puii animalelor din padure il adora, dar la care parintii se uita cu neincredere. Mai ales o femela cangur de culoare mov care e de parere ca Horton ii invata copilul lucruri nepractice, cum ar fi acela ca fantezia e la fel de importanta ca apa. Nu astfel de lucruri sunt practice intr-o jungla. La o adica, cangurita ar fi suficient de persuasiva ca sa mobilizeze un stol de maimute, si ele mov, care sa-l bombardeze cu banane pe Horton. Sau, mai eficient, sa-l angajeze pe vulturul Vlad, care pare hamesit dupa sange la fel ca legendarul erou transilvan, dar care vorbeste cu accentul unui mafiot rus.
Desenul animat produs de 20th Century Fox si realizat de Jimmy Hayward si Steve Martino dupa cunoscutul scriitor pentru copii Dr. Seuss, nu mizeaza doar pe niste personaje foarte simpatice, dar mai ales pe o poveste care incita imaginatia spectatorului de orice varsta. Horton descopera intr-o zi un graunte spanzurat de un pai si i se pare ca aude voci. Fireste, ai lui il cred intr-o ureche. Dar vocile sunt adevarate, iar ce e intr-un graunte numai un copil si un intelept isi pot inchipui. O alta lume. Un oras cu un primar bonom, cazut in dizgratie, pe care pana si familia lui cu nouazecisi de fete si un fiu incepe sa-l flituiasca. Cum se imbuca lumea mare cu lumea mica? Pai daca zgaltai paiul se produc cutremure in lumea mica. Daca muti paiul la umbra, dincolo incepe sa ninga vara, iar oamenii prevad sfarsitul lumii. Daca il duci inapoi la soare, zapada se topeste instantaneu si copiii de la derdelus se lovesc cu fundul de pamant.
Cum comunica cei doi noi prieteni intre ei? Ca sa-l auda pe elefant, primarul foloseste un amplificator luat de la un gramofon. Fireste ca pana la urma se va pune problema ca semenii amandurora sa recunoasca ca nebunia nu e nebunie, dar parca mai interesant e avantul pe care il ia fantezia stimulata de desenele frumoase si de umorul situatiilor. Pana intr-acolo incat aproape ca ajungi sa crezi si tu si sa te-astepti ca la iesirea din sala un ochi imens sa te supravegheze de sus.
