Procurori abuzivi, cuprinși de inchietudine, sunt „paradiți“ de propriile abuzuri. Condamnările fără probe sau cu probe trucate îi revoltă pe mulți români, pe bună dreptate. Cel mai răsunător eșec al DNA este cazul Bîrsan. Răsunător și datorită faptului că pentru prima dată a reacționat și CSM (altul decât cele care tremurau de frica SRI), fiind preocupat de apărarea judecătorilor.
Încă de la început dosarul „lotului Bîrsan“ a mirosit a făcătură. Era clar că se dorea intimidarea întregului corp al judecătorilor, „lotul“ fiind condamnat încă de la început printr-un amplu comunicat și mai ales prin tipic: patru judecători de la vârful ICCJ sunt anchetați pentru „fapte de corupție“, au primit „diferite foloase“, au practicat traficul de influență. Numai minciuni grosolane. Au fost la cofetărie cu niște colegi și au luat mită 15 lei. Totul a culminat atunci când comisia de anchetă parlamentară privind implicarea SRI în cazul Bîrsan s-a speriat și s-a dizolvat subit. Justiția trebuia să devină ascultătoare la plăcerile binomului. Judecătorii, în general, se înmuiaseră de frică (în octombrie 2011, la primele știri scurse în presă de la DNA despre „lotul“ Bîrsan, magistrații se îngro-zeau: dacă doamnei Bîrsan i se întâmpla așa ceva, pe noi ne ia cu totul).
Doamna judecător Gabriela Bîrsan „greșise“ cu ceva de stârnise furia SRI și a procurorilor specializați în rechizitorii de 2 lei. Poate pentru faptul că a decis desființarea PCR, când alții se codeau (Universitatea din Boston i-a acordat titlul „doctor honoris causa“ tocmai pentru această cutezanță în spațiul estic). A acordat daune morale pentru arestările ilegale de la mineriada din 13-15 iunie ‘90. Sau poate pentru că dăduse câștig de cauză într-un proces al Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate. O fi deranjat și vreo mărime a țărișoarei noastre! Devenise un fel de lider al judecătorilor când nu existau organizațiile de acum. Este judecătoarea cu cea mai mare vechime neîntreruptă în magistratură și nimeni nu i-a pus la îndoială probitatea profesională. În 2011 se afla la al doilea mandat în fruntea Secției Contencios, iar lumea justiției o vedea candidată la șefia ICCJ. La al doilea mandat în fruntea Contenciosului a fost chemată la Cotroceni și președintele i-a pus o întrebare: în fața cui răspunde judecătorul? Răspuns: în fața legii și a propriei lui conștiințe. Nu vom ști poate niciodată dacă președintele aștepta alt răspuns.
Vă dați seama ce acuzație gravă plana asupra unei șefe de secție de la Înalta Curte: mită contra sentințe favorabile. Aproape întreaga secție a fost decapitată. A cere 8 ani de închisoare într-o cauză soldată acum cu achitare înseamnă incompetența procurorilor care au măsluit un dosar, cu probe inventate.
Cine șterge valul de invective de pe internet la adresa acestui „lot“? Atâtea măgării și jigniri care s-au scris și spus despre un dosar fals, cea mai „nevinovată“ fiind „oița bârsană“. Un potop de ură și dușmănie s-a abătut asupra soților Bîrsan. Patru judecători, de la data suspendării din funcție, n-au mai avut nici un venit timp de șapte ani. Singura categorie de slujbași ai statului care rămâne în vânt în asemenea situații.
Cazul a căpătat proporții și pentru faptul că soțul doamnei Bîrsan, dl academician Corneliu Bîrsan, profesor de drept civil, era atunci judecător la CEDO (se dorea înlocuirea lui înainte de terminarea mandatului). S-a recuzat de la toate cauzele care proveneau din România. Judecătorul -CEDO Corneliu Bîrsan a fost interceptat ilegal. Unii s-au repezit să-l catalogheze „judecător corupt“, întinându-i numele. Gata-gata să compromitem și CEDO. De altfel, și CEDO a fost mințit de oficialitățile române. A rămas în funcție, împotriva voinței Bucureștiului. Știți pentru ce va intra Corneliu Bîrsan în istoria CEDO? Nu că a fost judecătorul cel mai longeviv – 15 ani – ales de Parlamentul European, ci pentru că, de când există CEDO, nu s-a pomenit un caz în care statul național să ridice imunitatea lui judecător. Când pui sub acuzare patru judecători de la ICCJ și doi avocați, implici și un judecător CEDO (într-o perioadă și vicepreședinte al înaltului for juridic), știrea face ocolul lumii (în presa internațională s-a scurs știrea dinspre anchetatori că judecătoarea a primit mită o casă la Paris). Dosarul a stat în „nelucrare“ aproape doi ani. A doua zi după ce judecătorul CEDO și-a sfârșit mandatul, Papicii au și lansat o ordonanță de extindere pentru cinci fapte. Să fie masa bogată.
Judecătorii încep să-și înțeleagă rolul. Tindem spre o justiție echilibrată. Colecția jalnică de făcături ale Portocalilor, Papicilor și Uncheșeilor se destramă. Așa am aflat că victimele de până acum n-au fost alese aleatoriu, iar sentințele au fost date pe mâna unor complete trase la ruleta „Coperta“. Înalți judecători au devenit „penali“ numai pentru că SISTEMUL a ales să fie așa. Ar fi fost imposibil să te opui opresiunii unor procurori bezmetici, fără responsabilitate. Au omorât destine și le-au zis „decapari“. Erau gata-gata să „decapeze“ un lot de judecători. Furia și răzbunarea s-au motivat, rece, prin acele „procurorii nu pot greși“ și „noi suntem DNA“.
Este un calvar să simți cu disperare că ai dreptate și să nu poți face nimic având deasupra capului rechizitorii gen Portocală, cu stenograme falsificate, trunchiate. Un calvar de 7 ani. Ba să fii în continuare batjocorit, chinuit și umilit. Fiul (primul avocat român intrat în baroul de la Strasbourg), și el hăituit, atacat din cauza „faptelor“ mamei. Acum, chiar dacă „penalii“ din lotul Bîrsan își vor relua funcțiile, ei rămân în continuare victime. Nu mai este nevoie să-i chinui la „rotisor“ sau la „macavelă“ pe anchetați: le pui cătușe televizate, inventezi denunțuri de la persoane constrânse, atașezi la dosare editări computerizate prin montaje audio, cu ștergeri și inserări.
Încrederea în procurori era, până nu de mult, oarbă. Recăpătarea statutului de judecători la cei care au avut curajul achitărilor n-ar fi fost posibilă fără dezvăluirile despre abuzurile anchetatorilor. Presa a fost „instanța“ care i-a încurajat pe judecători să cântărească așa cum le dictează conștiința și să-și ia înapoi dreptul de a judeca corect, să-și găsească motivația. Probabil, lotul „Bîrsan“ ar fi petrecut mulți ani în închisoare dacă nu s-ar fi bucurat și de atitudinea mass-media care a demascat contrafacerea dosarelor, nu i-a încurajat pe judecători să judece după „protocoale“ și înscenări care au infestat spațiul public.
Încrederea în procurori era, până nu de mult, oarbă. Dar, în urma atâtor abuzuri, venise vremea supremației puterii adevărului, a justiției contra forței măsluirilor, mistificărilor, agenților provocatori – asta este lecția principală a deciziei ICCJ privind „lotul“ Bîrsan. Deciziile ICCJ din ultima vreme reprezintă voci ale speranței că Justiția își revine. Începem să vorbim de inviolabilitatea și securitatea Justiției.
Corpul Justiției va găsi calea să apere realitatea, să se opună dosarelor contrafăcute sau cu fapte care nu sunt prevăzute de Codul Penal. Asemenea procurori (numai dacă le analizezi limbajul te îngrozești) credeau că ei reprezintă mai adevărul decât adevărul însuși, credeau că universul este al lor. Ani grei de pușcărie ar fi un preț mic pentru izbăvirea Portocalilor, Papicilor, Uncheșeilor. Bumerangul își atinge țintele. Pe unde, în țară, mai sunt „paraditori“? Abuzurile au limite.
Cruciada pentru independența justiției a început. Judecători curajoși, adevărați, aduc echilibru în sistem, sfidează colosul SRI-DNA. Am intrat într-o altă logică decât aceea a monolitului protocoalelor – perfide, false, inchizitoriale.
Libertatea este o cauză sacră. Dar nu mai este timp pentru jelit, ci pentru îndreptat.
Mulți s-au repezit: dacă judecătorii „reîncadrați“ ai „lotului“ Bîrsan revin în funcții, se vor răzbuna. Am apreciat credința doamnei judecător Bîrsan: „Răzbunarea nu este antidotul suferinței“.
