Poate cea mai clara dovada a faptului ca omul nu inceteaza sa-si cultive nevoia de ritual este cea legata de mass media si, in special, de televiziune.
Intr-o carte care a trecut mult prea discret de vigilenta criticii: "Teoria legaturii ritualice. Antropologie si comunicare", (Pascal Lardellier, Ed. Tritonic, 2003), este subliniat tocmai acest fapt si nevoia omului de ritual: "Riturile supravietuiesc si se reinnoiesc chiar zburdalnic. In ciuda atacurilor si a denigratorilor. Asadar politica, religia, dar si domeniile cu inclinatii spre ludic, mai "lejere", in aparenta, ca sportul sau cinematograful, constituie matrice mitice si ritualice, extraordinare si inepuizabile, obiecte de studiu de acum permanente in antropologie, ca si pentru oricare cercetator care isi dedica studiile gandirii simbolice si arcanelor legaturii ritualice" (p.15). Profesor de stiinte ale Comunicarii la Universitatea din Dijon (Franta) si cercetator la LIMSIC, Pascal Lardellier, descrie mai multe trepte prin care se construieste legatura ritualica. Una dintre aceste etape presupune ca "daca ritul se defineste initial prin instaurarea unui spatiu si a unui timp particulare si printr-o "disfunctionalitate" a spatiului, a obiectelor si a gesturilor, invers proportionala "resimbolizarii" lor, el are la baza printre altele, dar inainte de toate, un dispozitiv tehnic care il delimiteaza, pentru a servi drept cadru propice implinirii a ceva, spectacular la o prima lectura, dar mai ales eficace din punct de vedere simbolic" (p. 204)…
Tradus la ceea ce observam zilnic in jurul nostru sau ar trebui sa vedem dar nu o facem, lasandu-ne luati de val, lucrurile arata de-a dreptul palpitant. Devenim brusc nervosi: "a picat" cablul si, timp de cateva ceasuri, nu mai avem televizor. Simti ca-ti lipseste ceva. La ora aceea erai conditionat sa stai holbat la o anume emisiune ori la un serial. Unii aproape ca nu au ce face in timpul acesta, se simt singuri si lasati de izbeliste. Ritualul devenit drog naste monstri.
Intr-un an electoral, "stirile care conteaza" nu mai sunt nicidecum cele de larg interes, toata lumea este obsedata de ceea ce se petrece in politica. Pana si "Elodia" pierde teren.
Toate acestea au un scop mai mult sau mai putin constientizat: legatura ritualica dintre sursa si destinatar, dintre omul politic si omul care da votul. Batalia electorala se duce si pe acest teren. Pentru unii, mai abili, cu precadere. Vei sti sa ai suprematia asupra adversarului politic la nivel simbolic si vei avea mai multe sanse la momentul numararii voturilor. Nevoia de ritual este speculata cu inteligenta, lupta se duce intre meseriasii manipularii…
Pentru Hegel lectura unui ziar era "rugaciunea omului modern". Ma tot intreb, ce-o fi televiziunea in mitologia actuala, pentru noi, oamenii de azi?
