Muzeografii Banatului au planuri mari pentru a atrage publicul: reconstituirea unui spatiu dedicat torturii. Ideea e in mintea muzeografului Alexandru Szentmiklosi de circa un deceniu. Acum se asteapta finalizarea lucrarilor de reabilitare a Muzeului Banatului.
Deschiderea, in premiera pentru tara noastra, a unei camere care sa arate publicului cele mai negandite feluri de a tortura oamenii este veche de circa zece ani, insa nu a fost realizata pana acum din diferite motive. Castelul Huniade, care gazduieste Muzeul Banatului, trece prin lucrari de reabilitare majore, dar cand toate acestea se vor termina se va trece la amenajarea expozitiilor permanente si, implicit, a acestei camere a oribilelor crime din timpuri medievale.
Muzeograful Alexandru Szentmiklosi are planuri mari. Nu isi doreste ca expozitia sa fie una "comerciala", care ar atrage publicul cu curiozitati morbide, ci sa ofere si informatii stiintifice. "Toti cei care vin aici la muzeu se gandesc ca e castelul unor Carol Robert de Anjou, Iancu de Hunedoara, Pippo Spano s.a. E clar ca trebuie sa fie si o camera de tortura aici. Ma gandeam sa fie in turnul muzeului. Din pacate, nu avem o istorie a torturii in Banat. Cel mai celebru caz e al lui Gheorghe Doja, dar mai avem si alte informatii. Totusi, obiectele cu care au fost torturati indivizii nu s-au mai pastrat. Putem sa le refacem, dar nu avem originalele si nici certitudinea ca ele s-au folosit in Banat. Din secolele XVIII-XIX s-au pastrat sabia de calau, jugul si o banca ce se afla acum la Banloc – sper sa o recuperam", a declarat Szentmiklosi. Pentru partea stiintifica a "subiectului", exista "Constitutio criminalis Theresiana", un cod penal aprobat de Maria Tereza in 1769, in care apar, explicate cu lux de amanunte si cu ilustratii detaliate, modalitatile de tortura. "O asemenea camera mai exista la Sibiu, dar e o sala facuta la nivel comercial. In Europa, cel mai mare muzeu de tortura este la Rothenburg ob der Tauber, in Germania, care are pe trei niveluri numai obiecte de tortura. Acest gen de expozitie atrage, iar curiozitatea morbida ar putea aduce oamenii si la muzeul nostru. Peste tot, partea medievala castiga teren. Aici, la Muzeul Banatului, expozitia permanenta cu instrumente de tortura poate fi legata de Banatul din epoca medivala", a precizat muzeograful.
Acesta vrea sa reconstruiasca toata procedura de tortura: camera de arest, grota decapata pana la caramida, inchisoarea cu lanturi, canalul de scurgere a sangelui. Proiectarea se va face cu ajutorul designerilor. In timpurile stravechi, condamnatii la moarte puteau fi arsi pe rug, decapitati, trasi pe roata, li se puteau smulge unghiile, puteau fi trasi in teapa. Se mai practicau jupuirea de viu, arderea talpilor, taierea mainilor, smulgerea limbii. Uneltele de tortura erau multe: clesti, vatraie incinse, securi, biciuri. Cel mai infiorator instrument a fost "fecioara de fier", asemanatoare sarcofagelor egiptene, din fier, prevazuta cu multe cuie, in care omul era inchis, cuiele provocandu-i durere atroce sau moartea, in functie de reglarea din exterior. In Tarile Romane judecatile se terminau adesea cu sentinte infioratoare, iar Vlad Tepes chiar detinea patentul tragerii in teapa. Faptele pentru care era prevazuta pedeapsa capitala erau blasfemia, tradarea de patrie, lezmajestatea, incestul, pruncuciderea, asasinatele, talharia.
Intrebat cand va avea Timisoara un asemenea spatiu, Szentmiklosi a preferat sa nu dea un termen fix, pentru ca s-a mai dat unul acum cinci ani si nu s-a realizat nimic. "Dosarul este deja intocmit, se mai fac completari, mai trebuie putina documentare. Ne trebuie fonduri, ne trebuie designeri, pentru ca nu vrem sa lucram pompieristic. Dupa ce se termina consolidarea muzeului, vom introduce proiectul pe agenda culturala a judetului si vom estima atunci si suma de care avem nevoie", a conchis muzeograful-arheolog.
» Pe stomacul gol
Torturile se executau dimineata, pe stomacul gol, in reprize de cate 15 minute, in prezenta judecatorului si a altor doi reprezentanti ai justitiei. Acestia erau asistati de un grefier, un medic si un chirurg, doctorii putand opri tortura daca viata condamnatului era pusa in pericol inainte de vreme. La inceput se incerca infricosarea inculpatului: era amenintat cu tortura si i se descriau caznele prin care urma sa treaca. Apoi era dus in camera de tortura si i se prezentau uneltele. Pedepsele capitale erau impartite de "Constitutio criminalis Theresiana" in doua categorii: cele blande, adica decapitarea si spanzurarea, si cele aspre – arderea de viu sau tragerea pe roata. O pedeapsa cumplita era si taierea corpului in patru parti, pe viu. In cazurile deosebit de grave, inima criminalului era smulsa din piept si apoi se trecea la ciopartire.
