Primul sondaj al anului arata ca 22,7% dintre romani isi doresc "liniste in tara". Nimic nou sub soare, din ‘90 incoace, incepand cu Piata Universitatii, linistea a fost acel tratament alternativ, un soi de bioenergie combinata cu infuzii de plante autohtone sau exotice, administrat in doze elefantine unui popor iesit din operatiile nereusite si repetate executate nedibaci de clasa politica. Cand nimic nu mergea cum trebuie, linistea era scoasa pe taraba la pret de dumping. In spatele ei s-au pitit pe rand Ion Iliescu, marele chemator la pacile nationale de la Snagov, si Calin Popescu Tariceanu, razgandacul alegerilor anticipate. Ca orice drog ieftin si de proasta calitate, linistea creeaza dependenta, asa ca nu e de mirare ca si in 2008 romanii isi doresc, dupa sanatate si pensii marite, liniste.
Vestea proasta e ca, in buna traditie a ultimilor optsprezece ani, mult-dorita si nazuroasa liniste nu isi va prea arata fata. Motivele sunt simple: anul debuteaza cu scumpiri la toate cele. Mancarea, carburantii, RCA-urile, TVA-urile, gazele si serviciile proaste vor avea preturi crescute, cu mult peste procentele pe care Guvernul le-a dat in plus la pensii, ajutoare sociale si alocatii pentru copii. Cele peste 20 de modificari fiscale care au intrat in vigoare de la 1 ianuarie nu aduc nici ele vesti bune, daca ne gandim ca firmele imobiliare vor plati un TVA de 19%, iar microintreprinderile un impozit de 2,5%.
Linistea tarii nu va avea insa nici o sansa din cauza ca 2008 va fi un an electoral la patrat. Deja partidele si-au turat motoarele pentru alegerile locale, lucru ce s-a vazut la marea imparteala a bugetului de stat, iar parlamentarele vor fi decisive pentru stabilirea raportului de forte. Nou-creatul PD-L, cu Basescu la timona, nu se va da in laturi de la nimic pentru a cuceri cele minimum 40 de procente necesare pentru o guvernare relativ stabila. Misiunea nu este simpla, daca ne gandim doar la impunerea in constiinta electoratului a noii titulaturi si la evitarea disensiunilor inerente intre oamenii lui Boc si cei ai lui Stolojan, legati deocamdata doar prin odgonul prezidential. Mesajul anticoruptie, demonetizat prin folosinta excesiva si caragieleasca, si-a pierdut puterea de atractie pentru o buna parte a electoratului activ, asa incat PD-L va trebui sa gaseasca metode de rebranduire. Componenta liberala a noului partid nu este nici ea clar definita, ba mai mult, exista posibilitatea ca printr-o strategie abila PNL sa recastige terenul pierdut. Cat despre locomotiva Basescu, pare sa-si fi pierdut suflul si imaginatia, dovada discursul lamentabil din noaptea de Revelion.
Framantare va fi si pe frontul PNL si PSD. Liberalii vor fi nevoiti sa continue politica populismului si sa acorde sprijin social-democratilor in alegerile locale, presati fiind sa-si plateasca astfel nota ramanerii la guvernare. Este de asteptat o remaniere guvernamentala, o revigorare a factiunii radicale reprezentata de cativa dintre vicepresedintii partidului, o politica axata pe demonizarea lui Basescu si a asa-zisului partid prezidential, dar si o incercare de a prelua cateva dintre temele majore ale acestuia. PSD-ul lui Mircea Geoana, desi prins intre chinga baronilor locali si gruparea Iliescu, va incerca a mia oara o cosmetizare a imaginii in sensul partidului reformist si european. Esecul este previzibil, dar acest lucru va conta mai putin in contextul luptei interne pentru putere, nefiind exclus ca ruptura sa fie provocata de clujenii dornici sa iasa la rampa cu un partid regional. In fapt, ambele partide au aceleasi probleme: lipsa unei identitati clare si a unui lider.
Celelalte partide au doar framantari existentiale, adica de supravietuire, motiv pentru care se vor alia celor care vor bloca in Parlament legea votului uninominal si le vor oferi formule convenabile de alianta. Primele pe lista, fara voia lor, sunt PRM, PNG si PC. Pe de alta parte, eventualul esec al uninominalului va fi puternic speculat de PD-L, care il va transforma ipocrit in tema de campanie. In final, toata lumea va rasufla usurata, pentru ca uninominalul presupune candidati competenti, cu imagine buna si finantare nu prea corupta, pe care nici un partid nu-i are.
Cei 22,7% romani dornici de liniste vor avea totusi un motiv de multumire, pe principiul caprei vecinului. Nici la altii nu se intrevede a fi mai bine. Rusia si America se vor confrunta si ele cu alegeri tensionate, iar lumea unipolara se clatina. Doar in Romania va fi insa Anul sobolanului electoral pursange.
Andreea Pora este publicist comentator
