"Lipsa de suflete tari, dominatoare in mijlocul societatii, duce la o totala trivializare a vietii in comun. Dimpotriva, sufletele energice, creatoare dau multimii o vibrare sufleteasca mai sonora." (Vasile Parvan, arheolog si istoric, 1882-1927). Fireste, istoricul nostru nu foloseste cuvantul "suflet" in sens religios, ci ca o trasatura de caracter, care inseamna omenie, bunatate, sensibilitate, pasiune, abnegatie – iar adjectivul "tare" in sensul de consistenta solida, care nu poate fi strapuns cu usurinta si este lipsit de moliciune, in stare sa tina piept neajunsurilor, suferintelor.
si ma gandeam… Ne plangem ca multe lipsesc in societatea in care traim, dar niciodata nu ne gandim la acest adevar dezvaluit de Parvan: lipsa sufletelor tari, care sa dea vietii sociale o putere launtrica, o vibrare sonora. O, Doamne, cat de putine sunt "sufletele tari", pline de darzenie, in stare a tine treaza viata unui popor. Cei mai multi dintre noi avem suflete slabe, suflete pline de moliciuni, despre care Nietzche scrie in aceste versuri:"Sufletele moi imi displac:/Nici rau, nici bine aici nu-ncap". Fireste, nu e in puterea multora dintre noi de a avea un suflet tare, dupa cuvintele lui Ovid Densusianu: "Drumurile grele, urcusurile nu sunt pentru respiratia tuturor". Asa este… dar, parafrazand aceste cuvinte ale lui Densusianu, dorinta de a avea un "suflet tare" sa fie pentru noi macar un vis, un ideal pe care sa-l implinim inlauntrul fiintei noastre.