Ucraina este noul bolnav al Europei. Ca odinioara Imperiul Otoman, Ucraina de astazi este o tara cu statalitate incerta, in pofida dimensiunilor sale impresionante. Ucraina este impartita intre o regiune vestica relativ prooccidentala, populata majoritar de ucraineni, si o regiune estica, unde domina rusofonii. Faptul ca principala regiune industriala ucraineana este bazinul Donbas, controlat de rusi, complica si mai mult situatia. Aceasta distributie etnico-ideologica relativ echilibrata este principala cauza pentru care in Ucraina avem parte de cativa ani de o criza politica cvasipermanenta in care falanga moscovita numita Partidul Regiunilor, condus de Viktor Ianukovici, continua sa revina in prim-plan de fiecare data. Dupa entuziasmul din timpul "revolutiei portocalii", presedintele Viktor Iuscenko nu mai trezeste atatea pasiuni, partidul sau iesind mult in urma Blocului Iulia Timosenko. Aceasta tensiune politica cronica poate oricand escalada in violente secesioniste care sa produca o destabilizare grava la granita de est a Europei. Romania, ca stat de granita al UE, are responsabilitati, impreuna cu Polonia, sa se asigure ca aceste tensiuni nu vor degenera.
In al doilea rand, nu numai ca depinde industrial de Rusia, dar Ucraina depinde in intregime de Moscova din punct de vedere energetic si, impreuna cu ea, o mare parte a Europei. Cum am vazut acum doi ani, disputele politice dintre Kiev si Moscova au determinat Gazprom sa inchida fara ezitare conductele de gaz in plina iarna si sa lase jumatate de continent in frig. Asigurarea transporturilor de gaz rusesc prin atat de fragila Ucraina a devenit o prioritate esentiala a Uniunii Europene, y compris a Romaniei.
In sfarsit, fragilitatea politica, economica si energetica a Ucrainei se traduce intr-o fragilitate strategica. Ucraina este astazi mai mult o problema decat o solutie de securitate in Regiunea Marii Negre si Europa de Est si, de aceea, atragerea ei intr-o zona de securitate vest-europeana este esentiala.
Romania ar fi mai mult decat fericita sa aiba un vecin stabil si prooccidental la est, dar realitatea este ca avem un vecin slab, arogant si care nu pare dispus sa coopereze onest in rezolvarea diferendelor bilaterale. Una din chestiunile cele mai mediatizate in ultimul timp este problema Canalului Bastroe. Prin adancirea acestui canal ucrainenii vor atrage un volum mai mare de apa de pe Bratul Chilia, amenintand ecosistemul Deltei Dunarii si vor ameninta circulatia pe Bratul Sulina. Daca Ucraina nu se va lasa convinsa de institutiile europene de protectia mediului sa renunte, si se pare ca nu se va lasa, singura solutie pentru Romania va fi sa deschida canalele dintre bratele Chilia si Sulina inchise de Ceausescu si sa construiasca altele artificiale. Intentia Romaniei de a face din Bastroe o problema europeana este solutia ideala atat in materie de amenajare ecologica a Deltei, cat si de finantare a unor astfel de proiecte.
Viktor Iuscenko a afirmat ieri intr-un interviu ca Insula serpilor este locuita. Este o minciuna. Insula serpilor este locuita pentru ca asa a hotarat, prin lege, Rada Suprema de la Kiev. Siguranta cu care Iuscenko a facut aceste afirmatii, ca si absenta din discutiile bilaterale de ieri dintre Iuscenko si Traian Basescu a problemei Insulei serpilor si a platoului continental reprezinta un semn ca Ucraina nu are de gand sa negocieze pe acest subiect si ca singura speranta vine de la Haga.
Dar chiar si asa, Romania are foarte putin spatiu de manevra. Singura carte pe care o poate juca Bucurestiul cu succes este sprijinul politic pentru aderarea Ucrainei la NATO si UE. Urmeaza sa vedem cat de bine vom reusi sa jucam aceasta carte.
