Un sfert de veac de parnaie

Aceasta e recompensa pe care justitia poloneza i-a oferit-o pe 5 septembrie scriitorului Krystian Bala (35 de ani) pentru o crima care-ar fi fost perfecta, daca el n-ar fi avut proasta inspiratie de a o povesti ulterior intr-un roman. Cartea se numeste "Amok" si a avut un succes considerabil de public, dar asemanarea suspecta dintre fictiune si realitate a atras atentia politiei abia dupa 6-7 ani de la clasarea cazului (in decembrie 2000, trupul lui Dariusz Janiszewski, ex-iubitul fostei sotii a lui Bala, a fost gasit, cu urme de torturi sadice, in apele raului Odra din Wroclaw). Am citit pe net un text care contine si cateva declaratii ale autorului, facute din celula in care probabil va sta multi ani de-acum incolo. E singurul "interviu" pe care scriitorul-inculpat a acceptat sa-l dea pana acum. Elizabeth Day incadreaza spusele lui Bala intr-o palpitanta poveste despre viata acestuia, cu declaratii ale familiei si cunoscutilor, alternand cu detalii legate de procesul care a contrariat intreaga Polonie. Se pare ca Bala, in afara de faptul ca are un IQ foarte inalt (absolvent eminent de Filozofie) si a fost declarat stabil mintal, a afisat o indiferenta sfidatoare pe toata durata audierilor. Se compara, vorbind cu iscoditoarea jurnalista, cu Wittgenstein, Defoe, Philip Roth, Rushdie, Henry Miller si, evident, se considera victima unui abuz judiciar. A facut recurs si asteapta decizia, timp in care are acces nelimitat la carti, telefoane si contacte cu rudele. "E ridicol ce se intampla aici – spune el. Ca a trebuit sa ajung la puscarie doar pentru ca cineva a tras o concluzie gresita dintr-o opera de fictiune inocenta". I-as spune ca fictiunea si inocenta sunt doi termeni din doua jobene diferite.