Destinul recent infiintatului pol de dreapta – constituit din PNL, ramasitele PNTCD si Alianta Populara – este unul incert. Oricat s-ar incerca prezentarea actiunii drept reuniune a unei singure familii politice, afacerea ramane una manifest premeditata. Nici momentul ales nu a fost unul fericit, survenind dupa o colaborare febrila intre PNL, PSD si PRM – aspect care ii determinase, cu ocazia plebiscitului din 19 mai, pe destui liberali sa-si dezmosteneasca, prin vot, partidul. In consecinta, nu a fost vorba de vreo nescontata miscare dinamica a dreptei, soldata cu o oferta politica avansata cetatenilor in vederea solutionarii grabnice a problemelor cruciale neglijate luni de-a randul de actuala guvernare. De fapt, Calin Popescu Tariceanu si-a izgonit, pe parcursul anilor, toti membrii de partid care avansasera o serie de idei originale, fiind in plus convinsi de necesitatea mentinerii unei minime democratii interne.
Polul constituie pur si simplu o noua manevra a arhitectilor acestuia, preocupati de doua imperative: pe de o parte, de mentinerea accesului la resursele de stat si a influentei politice detinute de grupul din jurul premierului, pe de alta, de perpetuarea eforturilor de neutralizare a lui Traian Basescu in calitate de jucator pe scena politica. Atacurile asupra presedintelui se vor intensifica in pofida lipsei de rezultate scontate in acest plan si in baza actualei strategii. Ion Iliescu va fi distribuit in rolul Omului Negru, dat fiind ca ar putea retrezi macar o farama din solidaritatea antifesenista de odinioara. Imunitatea sa in plan penal in pofida rolului jucat in cadrul evenimentelor violente ce i-au marcat ascensiunea la putere a condus deja la reactii de indignare, exprimate de Zoe Petre si Emil Constantinescu.
Eforturile lor de resuscitare a perioadei de glorie dedicate combaterii neocomunismului se caracterizeaza insa, de aceasta data, printr-o cantitate considerabila de ipocrizie. Iliescianul Institut al Revolutiei Romane continua sa beneficieze de fonduri de stat gratie penelistului Puiu Hasotti. Epurarea, din iarna, de la TVR 1 a debutat dupa ce sefa departamentului de stiri, Rodica Culcer, refuzase sa-i acorde fostului presedinte al tarii suficienta expunere mediatica pe principalul canal public – spre nemultumirea manifesta a lui Tariceanu, care tocmai le facea o curte asidua pesedistilor.
In plus, improvizata alianta se inscrie in sirul numeroaselor tentative de revenire ale unor "fosti". Constantinescu si aliatii sai spera, evident, ca in baza banilor liberali sa poata depasi, pe viitor, pragul electoral de 10% stabilit pentru aliante. Dar, fara ponderea sustinerii venite din partea unor personalitati politice precum Corneliu Coposu sau civice precum Ana Blandiana, Constantinescu ar fi ramas din start doar o figura marginala a istoriei, ale carei realizari ar fi meritat, eventual, rasplatite cu un post de ambasador la Consiliul Europei. Fostul sef de stat a preterat insa propriul rol istoric, cazand la pace cu un sef de guvern care tocmai isi intensifica eforturile de evacuare a GDS din sediul devenit simbol al atitudinii anti-FSN inainte de 1996. Cate voturi va aduce, oare, un asemenea gest polului de dreapta?
Constantinescu si Zoe Petre au mai reusit sa discrediteze unicul gest memorabil din perioada in care s-au aflat la putere – decizia, din 1999, de aliniere la NATO in cadrul confruntarii cu dictatorul sarb Milosevici. Gestul a semnificat, atunci, sfidarea Rusiei, in prezent insa domniile lor nu au, precum se vede, retineri fata de o alianta incheiata cu un premier ce priveste avid spre Est si maraie catre Vest. Dezolant spectacol!
Presedintele si sustinatorii sai s-ar dovedi neinspirati daca ar copia o asemenea atitudine, caracterizata prin aroganta si multumire de sine. Isi vor putea asigura propriul loc in istorie in masura in care vor intelege primatul respectarii increderii exprimate de electorat si necesitatea respingerii unor aliante oportuniste. O reciclare a figurilor care tot hoinaresc de la un partid la altul – parasind, de regula, o formatiune aflata in declin – nu sprijina defel imaginea unui PD sanatos si vital.
Basescu si Coposu sunt personalitati fundamental diferite, dar asta nu ar trebui sa-l impiedice pe presedinte sa studieze serios mostenirea lasata de Senior. In prezent, aceasta continua sa fie calcata in picioare – nu in ultimul rand, pentru ca, in incercarea inducerii unei Romanii cu adevarat democratice, ilustrul lider taranist s-a bizuit prea des pe personaje nepotrivite.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
