Mitingul programat ieri, in apararea sediului Grupului pentru Dialog Social si al revistei "22", a strans, la orele pranzului, in curtea cladirii amenintate din Calea Victoriei nr. 120, destule persoane, venite sa sustina aceasta importanta institutie a societatii civile.
Nu atat numarul celor prezenti era impresionant cat calitatea acestora: intelectuali, membri ai societatii civile, ziaristi, precum si artisti, veniti sa sustina cauza GDS si a Teatrului Luni de la Green Hours. Radu Filipescu, presedintele Consiliului de Administratie al GDS, a prezentat pericolul care ameninta institutia: printr-un eventual vot al Camerei Deputatilor (singura care a ramas sa se pronunte, dupa nepromulgarea asa-zisei "Legi a tinerilor" de catre presedintele Basescu), sediul GDS, actualmente proprietate publica de stat, ar urma sa intre in patrimoniul "volatil" al uneia dintre cele doua fundatii pentru tineret. Absurd este ca cele doua organizatii-fantoma, care se lupta pentru patrimoniul fostei UTC, poarta acelasi nume – Fundatia Nationala pentru Tineret – si nu reprezinta decat propriile interese "cenusii". Andrei Oisteanu, membru marcant al GDS, a facut o paralela intre intunecata luna iunie a anului 1990, cand batele mineresti au avut drept tinta si sediul GDS, si acest iunie 2007, cand "mineriada" antiintelectuala si antidemocratica este dusa cu mijloace aparent legale. O simpla privire a voturilor din Senat favorabile evacuarii sediului GDS arata care sunt partidele care agreeaza aceasta lovitura data intelectualitatii. In discursul sau, politologul Vladimir Tismaneanu a avertizat asupra unui fapt: asa cum in iunie 1990 GDS nu era decat o tinta in arhipelagul represiunii neocomuniste, si acum, daca evacuarea reuseste, acesta nu-i decat inceputul unei noi ofensive asupra spiritului liberal si democratic.
