Despre acest mestesug se spunea intr-o vreme ca este unul dintre cele mai vechi din lume. Cata vreme traiesc pe pamant femei dornice sa poarte podoabe ar trebui sa existe si bijutieri care sa le faureasca. Asa ca, fie si teoretic, meseria asta nu ar trebui sa dispara. Ca lucrurile nu stau tocmai asa, ne-o demonstreaza ceea ce se intampla astazi cu putinii bijutieri care au mai ramas in Bacau. Clienti care sa fie in stare sa pretuiasca la adevarata ei valoare o bijuterie fabricata manual sunt din ce in ce mai putini. Inele pentru care altadata se trudea vreme de cateva saptamani sunt fabricate acum in mai putin de un minut de masinarii supersofisticate, asa ca aducerea pe lume a unei bijuterii a depasit stadiul de mestesug. Nici unul dintre inelele scuipate de complicatele masinarii nu raspandeste, insa, acea caldura pe care o degaja o bijuterie fabricata manual. Un mester bijutier lasa in inelul, bratara sau colierul care ii ies din mana cate o particica din sufletul sau, asa ca si cel care le va purta va simti, de fiecare data, o emotie aparte. "Pentru asta trebuie, insa, si un anumit soi de boierie din partea oamenilor", imi marturisea, plin de talc, in urma cu ceva vreme, Dumitru Isacescu. Recunoscut in breasla sa ca fiind unul dintre cei mai batrani bijutieri din Bacau, mesterul Isacescu are un anumit fel al lui de a privi viata. Nu-i de ajuns sa ai averi multe, sa te plimbi in masini scumpe si sa ai atatia bani de nici sa nu stii ce sa faci cu ei, daca nu stii sa pretuiesti lucrurile pe care altii nu sint in stare sa le vada. "Sunt in lumea asta mii, sute de mii, poate chiar milioane de oameni bogati. Boieri, insa, cu adevarat, sunt numai cativa dintre ei. Ma uit si la oamenii care vin la mine in atelier. Cineva care are buzunarul plin de bani vine, alege bijuteria care-i mai mare, o plateste si pleaca. Cei care-s mai boieri, se uita la lucratura, cauta un anumit model, admira o anumita serpuire a unei linii, sunt atenti la cu totul alte lucruri decat la pret. Daca le place ceva anume, cumpara fara sa se tocmeasca. stiu sa aprecieze valoarea unui obiect de aur si dincolo de gramaj. Frumos este ca, in toata viata mea, am vazut mai multi boieri printre oamenii mai saraci decat printre cei cu stare", mi-a mai povestit mesterul Isacescu. A trecut, cred, mai bine de un an de cand am pasit pragul atelierului batranului mester. De atunci am inceput sa ii privesc pe oameni cu alti ochi si sa ii analizez dupa cu totul alte criterii. Am stat de vorba atat cu oameni care isi impart viata de la o leafa la alta cat si cu proprietari de masini scumpe care nu isi fac griji pentru ziua de maine. La fel ca mesterul Isacescu, in tot acest timp am vazut mai multi boieri printre oamenii mai saraci decat printre cei cu stare.
