Calin Popescu Tariceanu a schimbat din mers nu doar componenta Guvernului, ci si prioritatile politicii externe. Instabilitatea interna se transfera astfel si asupra diplomatiei autohtone, care va oscila intre vechile proiecte pe cale de a fi conservate si noile directii enuntate de un premier fara sustinere parlamentara. Credibilitatea sa este pusa de la bun inceput sub semnul intrebarii, fiindca a incalcat, poate fara sa stie, unul dintre principiile de baza pe care le aplica statele democratice in relatiile internationale: continuitatea. Calin Popescu Tariceanu, in loc sa-si asigure partenerii externi ca va respecta angajamentele asumate de Romania inclusiv in perioada mandatului sau, s-a grabit sa anunte nu doar un termen pentru retragerea soldatilor romani detasati in Irak, ci si o noua axa a politicii externe.
Tariceanu a decretat recent ca Uniunea Europeana este "axa strategica cea mai importanta", ca si cum Romania nu ar fi parte a UE, ci o periferie externa dornica de integrare. Oricum, primul ministru priveste aceasta axa cu mult pragmatism, explicand ca "Romania nu trebuie sa mai execute ca elevul cuminte tot ce spune UE" si ca, la o adica, "trebuie sa avem inclusiv curajul sa contrazicem Uniunea Europeana daca interesele ne-o cer".
De pilda, interesul direct al primului ministru si al celorlalti importatori de autoturisme, care ii cere sa pastreze taxa de prima inmatriculare, in vreme ce UE insista ca Romania sa renunte la ea.
Noua axa, la care Tariceanu se raporteaza ba ca un premier al unei tari aspirante la aderare, ba ca un om de afaceri influent, dar fara atributii la nivelul puterii, era inclusa in ecuatia politicii externe prin simpla apartenenta la UE. In schimb, strategiile la Marea Neagra si parteneriatele pe linia Londra-Washington, construite cu greu inca din perioada guvernarii PSD, nu par sa mai faca parte din noua viziune asupra politicii externe exprimata de Tariceanu.
Primul ministru are printre prioritati refacerea legaturii cu Rusia si chiar o intrevedere importanta la Kremlin. Tariceanu vrea sa innoade relatia complicata pe care Bucurestiul a avut-o in ultimii 20 de ani cu marele sau vecin de la rasarit. Nu e prea clar cu ce vine primul ministru in aceasta combinatie, dar poate simpla sa opozitie fata de Basescu ar putea fi un bun inceput.
Noul guvern anuntat de Tariceanu ar putea fi perceput pentru inceput ca o formula mai stabila, din care dispar frictiunile. La Bruxelles, oficialii europeni vorbeau inca de saptamana trecuta ca pana la urma nu conteaza cine este ministrul Justitiei daca se mentine ritmul reformelor impus de Macovei. Problema este insa ca tanarul avocat Chiuariu propus de Tariceanu pentru acest portofoliu este amestecat deja in apele murdare ale politicii autohtone.
Iar in relatia cu NATO, Teodor Melescanu, fost sef al Externelor in perioada nationalista a guvernarii PSD (1992-1996), provenit din aparatul diplomatic ceausist, Cabinetul Tariceanu nu va reusi sa starneasca prea multa simpatie, mai cu seama ca pe termen lung retragerea militarilor din Irak ar putea subrezi serios increderea SUA in Romania.
