Fumigene
Cu aceeasi siguranta cu care premierul anunta, destul de recent, respectarea datelor initiale pentru alegerile europarlamentare, el anunta pe 11 martie amanarea lor. Incoerenta politica sau coerenta la alt nivel decat cel al declaratiilor publice? In fond, motivele oficiale, atat pentru respectarea datei de 13 mai – romanii si-ar dovedi seriozitatea -, cat si pentru amanare – ei s-ar pregati mai bine – sunt ridicole: in seriozitatea noastra, dupa spectacolul pe care-l dam zilnic, de la mijlocul lunii ianuarie incoace, nu mai crede nimeni, iar problematica europarlamentarelor nu intereseaza nici macar pe catelul meu (desi i-o tot explic!). Daca in tari mai vechi din Uniunea Europeana europarlamentarele trec neobservate – spre deosebire de alegerile locale si parlamentare –, nu-mi inchipui PNL atat de naiv incat sa creada ca la noi ele ar deveni un eveniment. Mai pe sleau spus, la cinismul de astazi, nici un roman nu se mai intereseaza de Europa decat pentru afaceri profitabile, dupa cum nu mai exista nici un investitor occidental convins ca poate lucra cu seriosii de romani pe cai strict legale.
Tragere de timp
Dar, dincolo de fumigene, de ce totusi amanarea? Singurul ei motiv real este ca, in ciuda altor interese, total divergente, partidele politice au un interes comun: obtinerea unui scor bun la europarlamentare astfel incat sa faca impresie "familiilor" europene si, pe de alta parte, sa porneasca cu dreptul la pregatirea alegerilor de aici din 2008. Aceste scopuri, si nu cele de mai sus, cer timp si buna pregatire. Or, toate partidele, poate cu exceptia PD si UDMR – dar mai pot fi, chiar ele, sigure de ceva in valmasagul actual? –, sunt in pierdere de viteza, si ele stiu acest lucru, desi vorbesc cu (suspecta) nonsalanta de cifrele in scadere de la sondaje. PNL, practic injumatatit, cel putin la nivelul personalitatilor, de scindarea Partidului Liberal Democrat, face eforturi de recuperare ba prin imbatosare la Basescu, ba prin flexibilitate fata de PSD. Totusi, chiar un Crin Antonescu, atat de ferm cand cere iesirea din guvern a PD-ului, nu se poate sa nu inteleaga faptul elementar ca un guvern minoritar PNL, "miluit" de toleranta opozitiei va deveni prizonierul ei si va pierde si electoratul pe care il (mai) are. Ce este atunci dansul pe sarma al liberalilor intre presedinte, partenerul dur din guvern si cel "intelegator" din opozitie altceva decat tragere de timp pana la (oricare) alegeri? Sau ura fata de Basescu chiar ii va arunca in haul patrulaterului negru pentru a disparea apoi la alegeri in favoarea PLD-ului, fratele dusman ramas curat in fumul general? In cadrul opozitiei, PRM simte si el in ceafa gafaitul rivalului direct, PNG, puternic chiar cand pierde Steaua! Conservatorii, redusi la 1% din electorat, spera inca sa faca acele valuri care sa ascunda ceea ce ei de fapt sunt: un nonpartid cu televiziuni si ziare. Doar PSD-ul, in crestere doar de orgoliu, nu si de aderenti – sunt cat ai lui Becali –, stie ca orice amanare il favorizeaza: el nu au nimic de facut decat sa astepte sa se erodeze ceilalti. Lupta pe viata si moarte a partidelor ascunde si o speranta comuna: sa treaca mai repede acest interminabil 2007 in care nimeni nu mai poate inchide la loc o cutie a Pandorei din care se tot revarsa miasmele si balele "biletelului roz" din ianuarie.
Sfarsitul alternativelor
Clasa politica romaneasca s-a specializat intr-un singur lucru, si acela de la Becali citire: plimba mingea pe teren cand scorul este zero la zero si tribunele fluiera ambele echipe. Prin inventarea de false probleme precum data alegerilor – numai UDMR a avut decenta sa spuna ca data ii este indiferenta – se plimba mingea de la Parlament la Guvern si apoi la televiziune. De necrezut, dar adevarat: Tariceanu si Basescu s-au razboit duminica seara in comunicate "pe sticla" caci, vajnicii de ei, nici duminica nu au altceva de facut si sunt desigur convinsi ca nici catelul meu eurosceptic nu are ceva mai bun.
Monomanie? Poate, dar ea ascunde un fapt extrem de grav: nu mai exista nici o atitudine eficienta! Alternative, nici atat: tot ce era de gandit s-a gandit si s-a repetat pana la satietate. Nici un partid nu stie cum sa mai iasa din haosul actual. Toti se ascund in propriile transee si de acolo contribuie cu egala voiosie la intretinerea zgomotului si a furiei din prim-plan. Mingea este plimbata cand nimeni nu mai poate inscrie vreun gol.
