Este de apreciat că, de această dată, ministrul a reacționat.
Măcar în cazuri ca acesta faptul că șefa Educației petrece foarte mult timp pe rețelele de socializare poate avea și o parte benefică pentru elevi.
Ministrul Educației a reacționat firesc, însă șansele ca măsuri eficiente să fie luate, iar acest fenomen să înceteze, sunt, din nefericire, minime.
Violența reprezintă o boală veche din școala românească.
S-au schimbat miniștri, inspectori școlari, directori de școli, dar fenomenul a continuat.
Ne amintim de scenele de cruzime descrise de Ion Creangă, în “Amintiri din copilărie”, cu dascălul care îi agresa fizic pe elevi.
Din nefericire, acea imagine este luată drept etalon de multe cadre didactice.
Avem profesori bătrâni, mulți dintre ei crescuți cu această mentalitate pe care nu au putut-o depăși.
Principala problemă este că nu există sancțiuni dure, în mare parte, din cauza legislației.
Am avut, de-a lungul timpului, profesori amendați, dar nu excluși din învățământ.
De cealaltă parte, nici violența elevilor nu este taxată, deoarece aceștia nu pot fi exmatriculați, învățământul preuniversitar fiind obligatoriu, până în clasa a X-a.
Și aici avem o problemă, deoarece se întâlnesc și elevi delicvenți.
Trebuie să se renunțe la tolerenața care nu este benefică societății și să se schimbe legislația, astfel încât să avem toți elevii cu abateri de comportament trimiși în centre de reeducare și profesori agresivi sau cu alte devieri excluși din sistem.
Dar, pentru aceasta, va fi nevoie de atragerea tinerilor bine pregătiți, la o carieră în sistemul educațional, iar acest lucru presupune un lucru ce nu este pe placul partidelor care ajung la guvernare: investiții.
O altă gafă ce trebuie evitată este generalizarea.
Să nu înțelegem că toți profesorii, mai ale cei cu vechime, intră în categoria celor violenți și incapabili să se adapteze la cerințele secolului XXI.
Sunt mulți dascăli care predau de o viață în școla românească și au demonstrat că își pot adapta și perfecționa tehnica de predare.
