Dupa mai bine de un deceniu, revin cu aceasta veche rubrica gazduita de “Romania libera”, in pagina “Lumea crestina”, pentru a propune o noua serie de ipoteze etimologice in sprijinul vechimii crestinismului romanesc. Desi nimeni nu contesta aceasta vechime, documentata de un bogat vocabular de origine latina, pe care-l consemneaza unanim lucrarile de specialitate, nu strica sa fie aduse in discutie, ca argument suplimentar, si alte notiuni de baza ale credintei, ba chiar si unele forme ale cultului si ale organizarii bisericesti, exprimate fie prin cuvinte latinesti, fie (si aici este noutatea acestor ipoteze etimologice) prin cuvinte geto-gotice, mai precis spus, cuvinte aflatoare in textul Bibliei lui Ulfila, despre care se stie ca predica in veacul al IV-lea, la Dunarea de Jos, in trei limbi: latina, greaca si “gotica”. In aceasta din urma, meso-gotica textului biblic (cu circulatie in spatiul Dunarii de Jos pana la veacul al IX-lea, potrivit marturiei unor calatori), cred ca putem detecta si elemente ale substratului getic, pe langa germanismele vechi de superstrat, daca ne gandim la situatia lingvistica atat de complexa a destinatarului: getii si numeroasa populatie autohtona, in curs de romanizare, care convietuia cu “gotii”.
Inainte de a prezenta cateva fapte de limba din domeniul vietii crestine in sprijinul existentei unui important superstrat germanic vechi al limbii romane (dar, in acelasi timp, si a unui mai mult decat probabil si indisociabil substrat getic), tin sa amintesc o afirmatie din 1963 a marelui lingvist care a fost Iorgu Iordan (in Toponimia romaneasca): “Principial, existenta unor imprumuturi germanice vechi in limba noastra nu mai poate fi contestata”.
Se cuvine sa atrag atentia din capul locului ca, pentru cuvintele pe care le voi lua in discutie, propun alte etimoane decat cele consemnate in DEX si in alte dictionare romanesti cu indicatii etimologice. Nu din lipsa de respect pentru inaintasi ori colegi, bineinteles, sau spirit polemic cu orice pret, ci pur si simplu pentru ca ipotezele sustinute aici de mine sunt rezultatul unei ample cercetari proprii de aproape trei decenii, intemeiate pe lectura textelor sacre (in geto-gotica si in latina) din care s-au alcatuit spiritul si limba comunitatii care a intrat in istoria moderna sub numele de poporul roman.
O noutate de procedura fata de seria veche de ipoteze este, prin urmare, luarea in discutie, pe langa textul meso-gotic, si a celui latin al Sfintei Scripturi, care ne ofera la fel de numeroase si placute surprize pentru identitatea noastra crestina, deopotriva geto-gotica si latina.
