Polonia se pregateste sa spulbere de la putere o stanga postcomunista, discreditata de scandaluri si de coruptie in lant, urmand sa aleaga duminica, 25 septembrie, un nou parlament dominat de dreapta liberala si catolica.
Dar un duel fratricid, asa cum scrie presa poloneza, opune in ultimele zile conservatorii si liberalii, ajunsi cot la cot in sondaje, motivul fiind superioritatea in viitorul lor guvern de coalitie. Avansul inregistrat de liberala Platforma Civica (PO) asupra dreptei catolice, partidul Lege si Justitie (PiS), s-a estompat in ultimele sondaje, cele doua formatiuni ale dreptei ajungand la o sustinere in randul electorilor de circa 32%. Asigurate impreuna de o confortabila majoritate in noul Parlament, cele doua formatiuni de opozitie au promis formarea impreuna a unei coalitii, in pofida atacurilor din ce in ce mai virulente de o parte si de alta. Pentru ca celui ce va invinge ii va reveni postul de prim-ministru. PO il vede in acest rol pe unul dintre „tenorii” sai, juristul din Cracovia, Jan Rokita, 46 de ani, un profesionist in ale politicii provenit din Solidaritatea, fiind in Parlament inca de la caderea comunismului in 1989. In acest caz, liderul PiS, Jaroslav Kaczynski, 56 de ani, ar putea deveni vicepremier. Dar rolurile risca sa se inverseze daca partidul sau castiga legislativele in Polonia.
Legislativele poloneze vor fi urmate la doua saptamani de alegerile prezidentiale, unde candidatul liberal, Donald Tusk, 48 de ani, se afla in fruntea sondajelor cu peste 40% din intentiile de vot, in fata candidatului PiS, Lech Kaczynski, in prezent primar al Varsoviei si frate geaman al lui Jaroslaw, creditat cu 30%. In ce priveste scrutinul de duminica, Partidul Social-Democrat SPD (postcomunist), la putere din 2001, se pare ca nu va obtine nici 10% din voturi, resemnandu-se pentru o lunga perioada de „desert politic”. Cu un procent similar sunt creditati si ultracatolicii si nationalistii Ligii Familiilor Poloneze (LPP), la fel si partidul populist Samoobrona (Autoapararea). Celelalte formatiuni politice nu au decat slabe sanse de a trece peste pragul de eligibilitate de 5%.
PO a facut campanie pe o reforma fiscala radicala pentru a stimula economia fragilizata, iar PiS, mai eurosceptic, reprezinta in politica o dreapta crestin-democrata si conservatoare, dar, paradoxal, in plan social si economic, are un program marcat spre stanga – avantaje fiscale si ajutoare de la stat familiilor numeroase si celor defavorizati, fara sector privat in securitatea sociala si sanatate.
