Cine urmareste sondajele va observa ca numele Adrian Nastase a disparut de la rubrica „incredere”, cu toate ca il vedem mereu la televizor, evitand cu abilitate intrebarile-capcana. Pregateste si o platforma politica pentru partidul sau si da declaratii sarcastice (chiar arogante) despre dosarul Zambaccian-Eurografica. Ce-a ramas din premierul puternic? Inca se mai considera adversar politic si sustine ca i-a fost regizat un dosar. Cica n-au fost „foloase necuvenite” cele 26 de miliarde lei in care s-au amestecat termopanele cu afisele. Cand a ajuns la el, justitia este oarba. In aparare, Adrian Nastase invoca functiile: „Aceasta lipsa de pretuire pentru cel care a fost, in peste 15 ani, ministru de Externe al Romaniei (cand a intocmit celebrul Tratat cu Rusia – n.n.), a fost presedinte al Camerei, a fost prim-ministru”. In schimb, a fost doar o intamplare ca a numit-o si mentinut-o intr-o functie inalta pe cea care i-a umplut casa de termopane si chinezarii. N-a „fabricat” nimeni aceasta relatie. Cand madam Jianu se afla toata ziua pe santierul Zambaccian, lui Nastase chiar nu-i pasa cine este persoana?
Si cum nu avea destule de infruntat la DNA, cu cele 30 de volume, Adrian Nastase are de lamurit si ce s-a ales de conturile PSD, ba este avertizat ca si aici va trebui sa „duca mana la portofel” (ce-o fi facut PSD cu banii de la Patriciu?). Ca un facut, PSD este in colaps financiar acum, cand se afla in opozitie. A cheltuit si in „avans”, fiind sigur de castig in 2004 si ca va ramane la guvernare. Datoriile PSD sunt de 50 miliarde de lei vechi. Ce inseamna pentru echipa de baroni din PSD o asemenea suma? Nimic. In schimb, liderii PSD vorbesc de concedierea femeilor de serviciu, „colectarea cotizatiilor” si regandirea „sistemului de contributii financiare”, pentru un „flux financiar pozitiv”. Cati membri de partid o fi avand PSD sa stranga atata banet, ba sa tipareasca si noile carnete, cu cocori, cand cotizatia este de numai un leu? Poate ii ajuta Felix Grivco, ca doar a beneficiat si el de afise si caciulite. Asta, pentru transparenta finantarilor.
Adrian Nastase, chiar dupa intalnirea cu dosarul si declaratiile unor Geoana si Mitrea, care ii recomanda sa nu mai dea din gura, nu-si da seama cat este de singur. Sustinatorii sai sunt din ce in ce mai putini. L-au parasit chiar si baronii („Nu exista baroni locali in PSD, exista oameni charismatici” – le lua apararea Nastase.) Chiar nu si-a cunoscut tovarasii de drum de se tanguie acum ca s-ar fi asteptat la „mai multi colegi care sa-i fie alaturi” si nu la discutii „lamuritoare”?
Nastase nu-i intelege pe colegii de partid, care vor sa scape de „balastul” care le sifoneaza imaginea dupa ce, in 2004, locomotiva Nastase i-a trimis in Parlament, iar acum nu-i mai accepta atitudinea de fronda si contestare (a noilor lideri). S-a avansat chiar si un ultimatum: retragerea sprijinului politic, poate chiar excluderea. Geoana i-a cerut sa se hotarasca: in interiorul sau exteriorul partidului. Este vorba de ceea ce Nastase numeste „comentarii necesare”. In schimb, Nastase pare sigur pe viitorul sau politic si nici nu se teme de „ultimatum”. Daca coledzii isi mai pun intrebarea ce drum doreste sa urmeze Nastase „ca si cariera politica”, raspunsul e numai unul: niciunul. Cariera sa politica s-a sfarsit in momentul in care si-a luat o legendara matusa intreprinzatoare. Lui Nastase, autoritarul din partid, i s-a intors spatele. Este imposibil sa nu fi stiut proverbul romanesc „Cat este in treaba, toti te-ntreaba”. Abia acum a realizat ca traieste intr-o tara „speciala”.
Vine el 1 ianuarie 2007: acestui partid sarac cu membri bogati poate i se va aplica „rescadentarea” (!). Asta ar fi normalitatea. Limanul.
