Dosarul revolutiei de la Cluj este unul dintre dosarele finalizate de procurorii militari. Pentru fiecare caz in parte, anchetatorii au stabilit victima si tragatorul. O parte din ofiterii care au dat ordine si cei care au tras au fost condamnati, iar unii dintre acestia inca isi ispasesc pedeapsa primita.
La Cluj au fost ucise prin impuscare 26 de persoane (multe ochite, inexplicabil, in zona capului), 170 de manifestanti au fost raniti si cel putin 71 de demonstranti au fost arestati. Cei mai multi morti si raniti au fost in zonele Piata Libertatii, str. Horea (perimetrul „Metropol”-„Astoria”) si str. Motilor. Fortele de ordine si interventie si cadrele armatei au predat retinutii celor de la Militie care i-au dus la sediul Militiei judetene si la Militia Municipala.
Procurorii militari care au anchetat dosarul revolutiei de la Cluj au stabilit ca dispozitivele militare constituite in zonele orasului pentru a contracara manifestatiile „nu aveau nimic in comun cu apararea bunurilor societatii, cu populatia care isi manifestase nemultumirea fata de conditiile in care, samavolnic, era obligata sa traiasca”. De asemenea, nici un plan de dispunere a detasamentelor de interventie (atat ale Ministerului de Interne, cat si ale Ministerului Apararii Nationale) nu a vizat apararea obiectivelor economice. Actiunile de protest antiregim ale populatiei din Cluj s-au desfasurat langa un hotel, o agentie de voiaj, o librarie, o biserica si un mic parc, nicidecum nu au vizat atacarea vreunui obiectiv de stat, asa cum au lasat autoritatile la acea vreme sa se inteleaga.
Soldatul fruntas ocheste la cap
In cursul serii, spre ora 21, din pasajul cu coloane al blocului de pe strada Aurel Vlaicu, la sensul giratoriu, a iesit cetateanul Ioan Rusu. S-a indreptat spre dispozitivul din care faceau parte mai multi militari, printre care se afla si fruntasul Marian Balbos. Unul dintre martori, un soldat, a afirmat ca Ioan Rusu „si-a oferit, demonstrativ, pieptul spre noi, invitandu-ne sa-l impuscam”. Fruntasul Balbos l-ar fi avertizat pe cetatean sa nu se apropie, dar acesta a continuat sa inainteze. Apoi soldatul a executat de mai multe ori foc spre directia acelui cetatean care a cazut. Balbos a fost singurul militar care a tras impotriva acelei persoane. Martorul a mai afirmat, ceea ce mai tarziu va fi contrazis de expertiza, ca soldatul Balbos ar fi declansat focul cand victima se afla, fata de tragator, la o distanta de aproximativ doi metri, o distanta apreciata ca fiind mica.
Dupa ce victima a cazut, la fata locului a venit colonelul Gheorghe Timis. Victima a fost tarata intre doua camioane apartinand armatei. Colonelul a intrebat cine l-a impuscat pe cetateanul respectiv, iar frt. Balbos i-a raportat ca el l-a impuscat, deoarece l-ar fi atacat. Col. Timis a insistat din nou, intreband: „Tu singur l-ai impuscat?”, iar soldatul Balbos i-a raspuns ca „da”.
Din ordinul col. ing. Gheorghe Timis, victima a fost controlata si i-au fost verificate actele gasite asupra-i, constatandu-se ca era muncitor la Combinatul de Utilaj Greu (CUG).
Cadavrul a fost transportat la morga Laboratorului Interjudetean de Medicina Legala Cluj, unde, inainte de autopsie, ca si in cazul celorlalte cadavre, a fost fotografiat.
Inexplicabila rana de la gat
Prin raportul de necropsie s-a constatat: moartea lui Ioan Rusu a fost violenta si s-a datorat unei plagi impuscate a capului. Directia de tragere a fost dinainte-inapoi si dinapoi-inainte lateral stanga victimei. In plus, inexplicabil, se mai mentiona ca „asupra victimei au fost trase doua gloante si aplicate lovituri cu un corp taietor-intepator (baioneta)”. Plagile cervicale s-au produs prin lovire activa cu baioneta, pozitia agresorului fata de victima fiind fata-n fata.
Ultima concluzie a necropsiei adanceste si mai mult misterul urmelor de baioneta: „Distanta de la care s-a tras a fost suficient de mare pentru ca factorii secundari ai impuscaturii sa nu actioneze”. Adica distanta de tragere nu a fost de doi metri, ci mult mai mare si deci urmele de baioneta au survenit, cu siguranta, dupa impuscare.
Anchetatorul a precizat ca ramane cu totul inexplicabila plaga deschisa, existenta la gatul victimei, descrisa in raportul medico-legal si redata in fotografia judiciara. Absolut nici un martor nu a confirmat ca intre soldat si victima sau intre victima sau alta persoana sa fi existat vreo lupta premergatoare, concomitenta sau ulterioara impuscarii. Mai mult de atat, dupa impuscare, nici unul dintre martorii care au privit victima nu confirma existenta plagii, ci o infirma. „Precizez ca intre victima si tragator este exclus sa fi existat o lupta corp la corp. Cei doi nu au fost atat de aproape incat tragatorul si victima sa intre in contact direct”, a declarat martorul (soldat) Ovidiu Handoreanu.
Misterul fularului
Soldatul Ovidiu Handoreanu, care a primit ordin de perchezitionare a victimei de la col. Timis, le-a declarat procurorilor: „Victima era un barbat in varsta de 40 ani, avea capul descoperit, era echipat cu o pereche de blugi, iar in sus avea o geaca de culoare gri. Sub geaca purta o camasa de culoare deschisa, fara cravata. Victima avusese si fular, dar acum nu mai era la gat, ci era undeva langa el. Am constatat ca era plin de sange pe cap, fata si piept (sub geaca). Leziuni in concret nu am vazut in acele circumstante care ma marcasera… Mentionez ca eu nu am vazut atunci la gatul victimei plaga pe care o vad in fotografia judiciara”.
O declaratie asemanatoare le-a oferit procurorilor si col. Gheorghe Timis: „O asemenea rana eu nu am vazut in momentul in care, la fata locului, am studiat victima. S-ar putea sa fi existat, dar sa nu o fi vazut eu, intrucat avea un pulover pe gat, dar, in mod sigur, puloverul in zona gatului nu avea urme de sange, deoarece mi-ar fi atras atentia. Puloverul era de culoare gri inchis, daca-mi amintesc bine…”
Data fiind situatia din acea vreme, de neefectuare a unor minime acte de cercetare la fata locului, s-a profitat in scopul impiedicarii ajungerii la adevar. Martorii si invinuitii au dat declaratii contradictorii, ulterior pusi in fata unor probe unii au revenit la cele initiale, aratand fiecare ce a vazut in mod concret, mai putin martorul col. ing. (r) Gheorghe Timis.
Cinismul si nerusinarea militarilor mincinosi
Pe data de 8 ianuarie 1990, invitati la clubul UM 01369 Someseni, mai multi militari in termen, fosti componenti ai detasamentului de interventie, avand exemplul personal al col. Gheorghe Timis, au dat declaratii mincinoase si nerusinate prin care uciderea prin impuscare a victimei Ioan Rusu a fost pusa pe seama unor tragatori necunoscuti, existenti, fie printre blocuri, fie in randul manifestantilor.
Declaratia col. Gheorghe Timis: „Deodata… am auzit cateva focuri de arma, diferite ca sonor de ale noastre si am vazut chiar flacara la gura tevii de la doua balcoane, moment in care a cazut un cetatean civil din grupul de oameni care erau pe str. Aurel Vlaicu, avand in fata lui 3-4 cetateni care ne atacau cu obiecte tari. Raportez cu toata raspunderea ca acel cetatean cazut in grupul de civili manifestanti a fost lovit cu un obiect tare sau impuscat in cap de catre elemente inraite din balcoanele blocului alaturat. Confirm aceasta afirmatie si raspundere si pe considerentul ca, daca tragea cineva dintre militarii nostri, ar fi ucis sau ranit in mod obligatoriu multi oameni, deoarece cel cazut se afla in multime”.
Fruntasul Marin Marian Balbos, autorul faptei, a declarat ulterior: „Multimea inraita de anumiti indivizi a inceput sa arunce cu fel de fel de obiecte dure, de eram nevoiti sa ne ascundem mainile sub casca. Ni s-a comandat sa tragem doua-trei focuri de avertizare in aer, astfel s-au linistit, insa pentru putin timp, deoarece de undeva din blocul din fata s-au auzit cateva focuri de arma. Grupul care a fost strans in jurul nostru s-a ascuns, iar in urma lor a ramas unul singur, zacea intins la pamant. Cine a tras? Ce facem? Am asteptat, dar nu s-a mai intamplat nimic. De ce au tras in el, in acel om care, poate, avea si el copii, care acum au ramas orfani? De ce au tras in el si nu in noi, de ce aceasta provocare, de ce aceasta injosire adusa Armatei populare?”
Criticul literar si actorul au dat tonul
Cluj, Piata Libertatii, dupa ora 12. Odata aflat esecul mitingului desfasurat la Bucuresti si transmis intregii tari prin radio si televiziune, criticul literar Valentin Tascu, aflat in redactia ziarului „Tribuna”, a deschis fereastra si a scandat de cateva ori „Victorie!”. In acele imprejurari, Calin Nemes (figurant la Teatrul National Cluj) se afla in zona alaturi de altii, si comentau ultimele evenimente din tara.
Incurajat de aceasta izbucnire, Calin Nemes a incercat sa atraga trecatorii intr-o actiune de protest. Aceasta prima incercare a actorului nu a avut succes. Apoi, in jurul orei 14.30, impreuna cu mai multi prieteni, a plecat spre intersectia strazilor Universitatii-Napoca, pe trotuarul dinspre catedrala. Calin Nemes si-a asumat rolul de conducator al grupului si a dat tonul scandarii unor lozinci precum: „Jos dictatura!”, „Libertate!”, „Timisoara!”. O patrula a militiei a atentionat grupul indemnandu-l sa „circule”. Calin Nemes a ripostat: „Nu vrem sa circulam!”. Subofiterul de politie si insotitorul lui nu au mai insistat si au plecat. In continuare, Calin Nemes a oprit un autoturism, a urcat pe capota si a incercat sa atraga atentia trecatorilor indemnandu-i sa se alature actiunii de protest. Multi trecatori s-au oprit pe trotuarele intersectiei. Era ora 15,30.
Rafale de arma spre manifestanti
Cetatenii aflati pe trotuarele din zona Pietei Libertatii, incurajati de indemnurile lui Calin Nemes, au inceput sa coboare spre carosabil, indreptandu-se spre cordoanele fortelor de ordine.
Oferindu-si pieptul gol, Nemes se adresa militarilor: „Trageti, ce mai stati?!”. Un militar a atentionat manifestantii sa nu se apropie. Prin surprindere, Calin Nemes l-a apucat pe un ofiter de reverele mantalei si impreuna s-au prabusit la sol, luptandu-se. In acelasi timp, un alt cetatean a pus mainile pe teava unui pistol-mitraliera al unui militian, incercand sa-l smulga. La ancheta, referitor la incidentele din 21 decembrie 1989, Calin Nemes avea sa declare procurorilor: „Am realizat ca militarii erau foarte inspaimantati”.
Unul dintre militarii din dispozitiv, care nu a fost identificat de anchetatori, a strigat sa se traga. Militarii din dispozitiv au executat doua sau trei rafale, atat in plan orizontal, cat si in plan vertical. Persoana care a pus mana pe arma militarului a fost impuscata mortal si in cadere, tinand in continuare mana pe arma, a dirijat focul spre locul unde se lupta Calin Nemes cu ofiterul Dando Carp, ambii fiind raniti prin impuscare.
Ca urmare a declansarii focurilor de arma, au fost ucise 11 persone, alte 26 fiind ranite.
„A afirmat in mod repetat ca are ordin sa traga”
Despre cum au reactionat militarii de la dispozitivul din zona strazii Horea (zona „Metropol”-„Astoria”) martora Sanda Virginia Capan a declarat: „Am aflat de la cetateni ca dinspre str. Horea, din zona industriala, se apropie in Piata Mihai Viteazu un numar mare de demonstranti. Cand am ajuns langa cpt. Dicu am vazut ca acesta avea in maini un pistol si solicita celor din zona sa nu stea, sa circule, afirmand in mod repetat ca avea ordin sa traga. Am intrat in discutie cu acest capitan Dicu. In momentul in care coloana a ajuns in dreptul usii de la intrarea in restaurantul „Metropol” de pe strada Horea, din spatele coloanei (dispozitivului) de militari de pe pod, cpt. Dicu a facut semn vatmanului de pe tramvai sa se deplaseze cu tramvaiul inspre coloana de demonstranti. Vatmanul a facut ceea ce i-a cerut capitanul de armata. Cand tramvaiul a intrat in coloana de manifestanti, s-a produs panica, a fost un vacarm, se auzeau tipete, strigate. Capitanul Dicu daduse si ordin de pregatire de lupta catre militarii din subordinea sa. Eu personal am auzit comanda si am sesizat ca militarii si-au armat automatele din dotare”.
Dispozitivele Armatei a IV-a, folosite impotriva demonstrantilor
Daca ar fi sa luam in considerare declaratiile date de inculpatii din dosarul revolutiei de la Cluj (gen.-col. (r) Iulian Topliceanu, Ioachim Moga – fost prim-secretar al Comitetului Judetean Cluj PCR si altii) ca actiunile „teroriste”, „diversioniste” vizau si obiectivele economice ale orasului, cu scopul „destabilizarii”, am putea trage concluzia ca primele obiective care trebuiau aparate nu ar fi trebuit sa fie altele decat intreprinderile si uzinele, multe dintre ele de interes republican, iar altele cu un puternic risc in exploatare.
In realitate, in acele zile de decembrie 1989, s-a constatat ca muncitorii au parasit obiectivele economice, venind spre centrul orasului in cadrul actiunilor de protest, asa incat intreprinderile si uzinele au ramas total neaparate in fata „teroristilor” si „diversionistilor” despre care se spunea ca distrug totul in cale.
Trebuie precizat ca nici un plan de dispunere a detasamentelor de interventie ale Armatei si Internelor nu a avut ca scop apararea obiectivelor despre care se afirma ca sunt atacate de asa-zisii teroristi.
Mergand mai departe, ajungem sa constatam ce fel de obiective se aflau in zonele unde fusesera trimise trupe pentru a contracara actiunile „huliganilor”, „declasatilor”, „teroristilor”, „diversionistilor”, elementelor care desfasurau actiuni „antistatale” si antinationale.
Pe strada Motilor se aflau case particulare si doua-trei mici magazine. Putin mai incolo, spre directia din care urma sa vina manifestantii, se afla o fabrica de bere. Dispozitivul militar era insa mai inapoi, spre oras, asa incat fabrica era lasata la discretia acelorasi „teroristi”.
Piata Marasesti: de o parte a strazii se aflau blocuri in constructie, iar pe cealalta, tot blocuri in constructie. Intr-un bloc, la parter, se afla un restaurant, iar in altul, la mezanin, un magazin alimentar.
Podul de peste Somesl, precizat in cadrul anchetei ca fiind zona „Metropol”-„Astoria”: restaurantul „Metropol”, hotelul „Astoria”, un magazin de prezentare a produselor „Farmec”.
Dincolo de dispozitivul militar, pe str. Horea, chiar in calea manifestantilor, se afla o statie PECO. Nu a fost avuta in vedere printre zonele „aparate” de Armata si MI. Dispozitivele militare nu au avut nimic in comun cu apararea bunurilor societatii sau cu populatia care ar fi trebuit sa fie aparata de presupusii „huligani”.
La Combinatul de Utilaj Greu, in jurul orei 14-14.30, muncitorii din schimbul I au iesit mai devreme si au ramas la poarta fabricii, iar muncitorii din schimbul II s-au alaturat lor, fara a mai intra in uzina. Dupa o scurta perioada de acomodare cu situatia, muncitorii au inceput sa scandeze lozinci de adeziune la miscarile populatiei din Timisoara si sa aduca invinuiri sefului statului in legatura cu crimele facute acolo.
S-a hotarat ca miscarea de protest sa se desfasoare in Piata Mihai Viteazul, trecand pe strada Horea si peste podul de pe raul Somes, unde avea sa fie format la foarte putin timp dispozitivul militar, comandat de maiorul Ilie Dicu. Fortele de ordine ale MI (un pluton de interventie) au incercat sa opreasca coloanele de muncitori, dar fara rezultat.
In numarul urmator:
– Teroristii de la Sibiu
– Securitatea si Militia, incendiate
