Partea tristă este când astfel de oferte sunt sub media pieței, dar sunt vândute cu aerul că reprezintă mari oportunități.
Conform institutului de statistică avem în acest moment o inflație anualizată de 4,7% (la nivelul lunii septembrie). Să lăsăm la o parte observația că există două Românii și în ceea ce privește inflația și că în mediul urban creșterea prețurilor are altă viteză decât în rural, unde autoconsumul e rege iar utilitățile cam lipsesc.
Cine vrea să nu piardă bani când îi depune în bancă ar trebui să obțină deci un randament anual de minim 4,7% sau, dacă includem aici și impozitul pe dobândă (10%, perceput direct la sursă), ar trebui ca deponentul nostru să ia peste 5,2% dobândă pe an ca să își conserve puterea de cumpărare a economiilor sale.
Ei bine, vestea proastă este că nu primește pe nicăieri atât. O singură excepție am văzut în ultima jumătate de an, mă refer la emisiunea de titluri de stat pentru populație lansată la începutul verii unde dobânda era de 5% pe an la o maturitate a titlurilor de 5 ani (să nu uităm că la titlurile de stat, spre deosebire de dobânzile bancare, dobânda nu se impozitează).
Dacă ne referim însă la bănci, în special la cele mari, pierderile deponenților sunt inevitabile. Cel mai bun randament la 12 luni îl oferă, potrivit conso.ro, TBI Bank ce plătește o dobândă de 4,25%. Urmează Garanti Bank cu 4% și Banca Românească cu 3,75%. Cu randament peste 3% mai găsim Leumi (3,17%), Piraeus, Credit Agricole, ProCredit Bank, Credit Europe Bank (3%). Toate băncile enumerate sunt de mici dimensiuni pentru că băncile mari sunt mult mai zgârcite. Banca Transilvania stă cel mai bine cu 2,5%, CEC-ul oferă 1,5% pe an la depozitul pe 12 luni, ING – 1,4%, BCR – 1,35%, Raiffeisen – 1,1% iar BRD – 0,95%.
Va dați seama ce diferență există între inflația anualizată de 4,7% și dobânda în jur de 1% pe an pe care o oferă majoritatea băncilor mari din România? La scadență la 3 luni lucrurile nu se schimbă radical (tot băncile mici oferă randament mai mare), doar dobânzile scad vizibil. Astfel, locul I în top îl ocupă Ideea Bank cu 3%, urmează TBI Bank și Libra cu 2,25% respectiv 2,10%, iar în jur de 2% mai sunt doar Piraeus (2,05%) și Credit Agricole (2% pe an). Băncile mari dau 1,25% (Banca Transilvania), 0,75% (CEC), BRD are 0,6% iar BCR doar 0,3%.
Am trecut în revistă aceste topuri pentru a pune mai bine în contextul randamentelor din piață oferta aniversară a CEC-ului, singura mare bancă de stat rămasă în sectorul bancar de retail (Eximbank are altă nișă de piață). Ei bine, CEC-ul a lansat recent o ofertă de Centenar care presupune constituirea unor depozite la termen pe 100 de zile și 100 de săptămâni.
La 100 de zile (ceva mai mult de 3 luni) dobânda este de 1%, deci de 3 ori mai puțin decât cea mai bună ofertă a unei bănci concurente care n-a apelat însă la aceeași strategie de marketing. La 100 de săptămâni (aproape 2 ani) depozitul aniversar poartă o dobândă de 2%, mai puțin decât jumătatea celei mai bune oferte a unei bănci concurente la scadență la 12 luni.
În paranteză fie spus, există și altă bancă ce oferă depozite la termen sub brandul Centenarului. Până la sfârșitul acestei luni Banca Românească oferă depozite la termen cu dobânzi de 3,4% la scadența la 4 luni, 3,5% la 6 luni și 3,75% la un an. Mult peste CEC deci. Să amintim că deși se numește Banca „Românească“, instituția de credit a intrat în piață cu capital grecesc, iar în acest moment este scoasă la vânzare și mai multe surse din mediul bancar arată că Eximbank are șanse bune să o preia în lunile următoare, deci am putea avea încă o bancă românească în final pe piață.
Revenind la CEC, încercarea de a lansa produse sub pretextul Centenarului (prezumate din titlu ca bune oportunități pentru clienți) dar care să nu reprezinte decât un cârlig de marketing și nimic mai mult de vreme ce randamentele sunt sensibil sub media pieței este mai degrabă tristă. Mai bine apelau la moda Black Friday, unde eram oricum obișnuiți cu falsele reduceri și eternele „mari ocazii“ dacă nu aveau ceva cu care să rupă gura târgului, decât la spiritul Centenarului unde așteptările erau de altă natură.
