Calificarea in premiera in sferturile de finala ale Cupei UEFA a declansat o adevarata isterie in cadrul delegatiei echipei Rapid, la finalul partidei cu SV Hamburg.
Jos, pe gazon, fluierul final al arbitrului danez Claus Bo Larsen a venit ca o izbavire. O mana de romani urla, tipa, plang, sar, se imbratiseaza, danseaza sub privirile a 40.000 de germani. Au si de ce. Fac parte din prima echipa romaneasca ajunsa in sferturile unei cupe europene dupa 16 ani.
Unii dintre ei nici nu realizeaza ce au obtinut. Romeo Stancu zace intins pe iarba gazonului nemtesc, cu mainile pe fata. Este extenuat. A alergat cat pentru o viata. Vasile Maftei are insa energie. Nu a jucat, asa ca alearga spre galeria rapidista, aflata la una dintre peluze, de unde primeste un steag alb-visiniu. Il flutura mandru ca un capitan. Pe langa el trece in viteza Marius Constantin, care nu se poate abtine si urca in tribuna langa suporteri, spre disperarea oamenilor de ordine. Apoi ajung si restul jucatorilor, impreuna cu Razvan Lucescu. “Ole, ole, multumim Rapidule”, scandeaza galeria, asa cum o face de fiecare data, indiferent daca echipa pierde sau castiga. Acum insa este victorie, chiar daca tabela de marcaj arata altceva.
Dupa cateva minute, sarbatoarea se muta in vestiar, apoi la dusuri. Dar fericirea nu se ia nici cu sampanie, cu atat mai putin cu apa si sapun. Rand pe rand, giulestenii se urca in autocar. Fiesta continua aici. Sar si scandeaza precum suporterii, in tramvaiele si autobuzele Bucurestiului, dupa meciuri. Autocarul a prins viata, parca danseaza de unul singur in parcare. Speriat de zdruncinaturi, soferul autocarului nu intelege nimic.
Dintr-odata apare Razvan Lucescu: “Ce-i aici, ma? Inmormantare?”, glumeste el, starnindu-i si mai mult pe jucatori. “Muica… Ia uite ma, avem si un oltean in sferturi”, spune el, uitandu-se la Ionut Stancu. Apoi, Razvan este chemat jos. Thomas Doll vine sa-l felicite. Antrenorul ocupantei locului doi din Bundesliga ii strange mana celui care l-a invins, un roman de 37 de ani care se incapataneaza sa-i calce pe urme tatalui sau. Mircea Lucescu ca antrenor al “tricolorilor” invingea, tot la 37 de ani, “Squadra Azzura” – proaspata campioana mondiala, cu 1-0.
