Ucraina are, în acest moment, o populație totală de circa 44 de milioane de locuitori, dintre care 77 la sută sunt, potrivit datelor oficiale, de naționalitate ucraineană.
Potrivit datelor publicate, la mijlocul anului 2018, de site-ul specializat www.worldatlas.com, principalele minorități etnice din Ucraina sunt, în ordine procentuală, următoarele: ruși 17,2 la sută, români 0,8 la sută, bieloruși 0,6 la sută, tătari crimeeni 0,5 la sută, bulgari 0,4 la sută, unguri 0,3 la sută, polonezi 0,3 la sută, urmați de alte minorități.
Conform acestei statistici, în Ucraina ar trăi așadar circa 352.000 de români. Acest număr îi include, probabil, și pe locuitorii care, din diverse motive, se declară a fi de naționalitate moldovenească, și pe care site-ul World Atlas nu îi menționează în mod distinct.
Situația minorităților din Ucraina s-a agravat în ultimii ani, mai ales după ce autoritățile de la Kiev au aprobat o nouă lege a învățământului. Conform acesteia, limba de stat, cea ucraineană, capătă o pondere sporită în programa școlară a copiilor proveniți din rândurile minorităților, în detrimentul limbii materne a acestora. Adepții acestei politici au sugerat că decizia guvernului Ucrainei referitoare la minorități ar fi doar o contramăsură la adresa Rusiei, după ce această țară a ocupat Crimeea și a organizat acțiuni de susținere a separatiștilor rusofoni din estul Ucrainei.
Dar indiferent care a fost principala rațiune a noii legi a învățământului, ea îi afectează pe toți minoritarii din Ucraina, nu doar pe cei rusofoni. Iar după ruși, cei mai numeroși minoritari din Ucraina sunt românii.
Interesant este faptul că, în ultimele luni, presa internațională a relatat despre situația tot mai grea a minorităților din Ucraina, dar au fost indicați, drept victime, mai ales etnicii maghiari. Acest mod de mediatizare a situației minorităților a fost posibil și datorită poziției ferme a guvernului de la Budapesta, care a semnalat problemele etnicilor maghiari din Ucraina și a anunțat că Ungaria va bloca relațiile Ucrainei cu NATO, dacă Ucraina nu respectă drepturile minoritarilor maghiari.
Față de atitudinea categorică a Ungariei, la polul opus se situează aceea a autorităților de la București, care par să evite să discute despre minoritatea românească din Ucraina.
Drepturile minorităților sunt importante nu doar pentru unguri
Acum câteva zile, la data de 17 decembrie, ambasadorul Kurt Volker, reprezentantul special al SUA în cadrul negocierilor pentru Ucraina, a confirmat că „există o problemă ridicată de Ungaria, care se referă la respectarea drepturilor minorităților naționale din Ucraina“. Diplomatul american a subliniat că cererile privind respectarea drepturilor minorităților sunt legitime, dar că acestea trebuie să se refere la toate minoritățile din întreaga Europă, nu doar la minoritarii maghiari.
Referitor la situația minorității maghiare din Ucraina, reprezentantul SUA a precizat că ea ar trebui discutată între guvernele de la Kiev și de la Budapesta, fără a afecta însă relația Ucrainei cu NATO.
„Ungaria blochează relația Ucrainei cu NATO în acest moment și credem că este o situație foarte nefericită. Este vorba de o țară care a fost atacată de Rusia. Rusia a confiscat teritoriu ucrainean. Ucraina caută parteneriat și cooperare cu NATO. Nu putem stabili o reuniune a Comisiei NATO – Ucraina, deoarece Ungaria o blochează. Acestea sunt faptele și este o situație foarte nefericită“, a explicat ambasadorul Kurt Volker.
Despre românii din Ucraina, în România nu se vorbește aproape deloc. Ei trăiesc atât în zone care n-au aparținut niciodată statului unitar român (denumite, de obicei, „Maramureșul istoric“), precum și în teritorii care s-au unit cu România în anul 1918 și care au fost răpite României, de către URSS, în anul 1940 – Bucovina de Nord, Ținutul Herței și sudul Basarabiei (Bugeacul).
„Noi ca să vorbim în limba noastră, luptăm“
Românii din Ucraina se luptă pentru a-și apăra identitatea, dar vocile lor sunt mai slab auzite în România, iar autoritățile de la București preferă să ignore această chestiune. Acum un an, în noiembrie 2017, un reprezentant al românilor din Ucraina, Elena Nandriş, primarul localității Mahala din regiunea Cernăuți, a venit la Suceava, la invitația președintelui Consiliului Județean Suceava, la o reuniune solemnă dedicată Zilei Bucovinei, și a transmis un mesaj zguduitor către Guvernul de la București.
„Noi suntem mai români ca voi. Nu vreau să vă supărați, dar voi ca să vorbiți, aveți totul. Noi ca să vorbim în limba noastră, luptăm“, a subliniat primarul Elena Nandriș.
Ea a mai spus că românii din Ucraina sunt în „mare disperare“ din cauza Legii Educației, impusă de la Kiev, care îngrădește învățământul în limbile minorităților. Primarul Elena Nandriș a dezvăluit că acei români din Ucraina care au protestat la adresa acestei legi au fost calificați de autoritățile de la Kiev drept separatiști (termen extrem de dur, similar celui utilizat în Ucraina pentru rusofonii care luptă cu arma în mână pentru dezmembrarea Ucrainei). De altfel, se pare că, la Cernăuți, principalul oraș din nordul Bucovinei, minoritarii români au ajuns să se teamă să se exprime în limba lor maternă, pe stradă.
Din fericire însă, reprezentanți ai societății civile din România au preluat inițiativa apărării drepturilor românilor din Ucraina. La propunerea societății civile, Guvernul de la București a acordat în anul 2018, pentru prima dată, burse elevilor din Ucraina care studiază în școlile românești. În paralel, se acordă un spor la salariu, din partea statului român, și pentru profesorii care predau limba română în școlile din Ucraina. În mod normal ar trebui să se acorde acest ajutor pentru toți profesorii din școlile românești, nu doar pentru cei care predau limba română, dar oficiali de la București au susținut că deocamdată statul român nu are mai mulți bani.
O altă pârghie de deznaționalizare a românilor se anunță a fi Biserica Ucrainei, care și-a primit autocefalia din partea Patriarhiei de Constantinopol, fără susținerea unui Sinod pan-Ortodox, și care a creat o ruptură între Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și BoRUS. Reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ucainene au început demersuri pentru oprirea slujirii în limbile minorităților ortodoxe din teritoriu, ceea ce a atras protestele intelectualității locale, dar și a poporului credincios român din provinciile istorice românești.
