– Cum ai ajuns la CopyRo?
– La CopyRo am ajuns dupa ce am aflat ca aceasta organizatie a trimis o scrisoare Teatrului National din Iasi in care sustinea ca reprezentarea piesei mele despre Sebastian ar putea aduce un prejudiciu de imagine lui Sebastian. Eu nu cred ca lucrurile stau chiar asa. De aceea am mers la CopyRo si am vorbit cu conducerea acestei societati. Discutia a fost neasteptata pentru mine pentru ca argumentele mele nu au fost luate in seama, iar eu ziceam un lucru foarte simplu, ca textul meu are drept punct de plecare biografia lui Sebastian si Jurnalul acestuia, insa, in cele din urma, ceea ce fac eu este totusi o fictiune. Nici mai mult, nici mai putin, la un moment dat, cei de la CopyRo mi-au spus ca daca as inlocui numele lui Cioran, Eliade, Camil Petrescu sau Nae Ionescu cu unele inventate atunci nu ar fi nicio problema si piesa ar putea fi jucata. Asadar, atat din scrisoarea trimisa teatrului, cat si din discutia pe care am avut-o reiese ca aceasta organizatie este impotriva montarii piesei la Teatrul National din Iasi.
– Se poate vorbi de un prejudiciu de imagine adus lui Mihail Sebastian si celorlalti?
– Nu. Pentru ca vorbesc despre o perioada concreta (regimul lui Antonescu si ascensiunea legionara) despre care toata lumea stie ca a fost catastrofala pentru istoria Romaniei. Personajele textului meu traiesc anume in aceste timpuri vitrege. Unii au reusit sa reziste, iar altii au facut foarte multe compromisuri si treaba asta este cunoscuta. In acest sens, nu inventez ceva care nu exista. Mie imi place foarte mult opera lui Eliade, Cioran, Ion Barbu sau multi alti scriitori, insa mi se pare ciudat felul cum s-au manifestat in acea epoca. Asta este una dintre temele piesei mele. O alta e cum poti face arta in niste vremuri foarte tulburi. Cate si ce concesii trebuie sa faci pentru a te mentine la suprafata? E o alta intrebare la care incerc sa raspund.
Omul Sebastian era mai dramatic decat scriitorul
– Care este raportul realitate-fictiune in piesa?
– Plec de la jurnalul lui Sebastian, insa ajung sa construiesc o fictiune. Sebastian e un personaj in textul meu care isi tine un diarium. Unele citate sunt aproape decupaje din „Jurnalul” pe care-l stie toata lumea, altele insa sunt prelucrate, adaptate sau chiar inventate de mine. Am procedat asa pentru a afla si ce ar fi putut spune Sebastian intr-o situatie sau alta, nu numai ceea ce a spus.
Nu mi-am propus sa fac istorie pura sau istorie literara, ci un text literar care sa vorbeasca despre un Sebastian necunoscut, adica despre omul Sebastian, care era cu mult mai dramatic decat scriitorul Sebastian.
– Crezi ca exista riscul unei confuzii, pentru un spectator nefamiliarizat cu Jurnalul si viata lui Mihail Sebastian, intre jurnalul real si faptele din textul tau?
– Cei care vor sa stie adevarul despre Sebastian ar trebui sa-i citeasca Jurnalul. Insa nici atunci nu vor afla totul, pentru ca exista temeri ca unele pagini din Jurnal s-au pierdut (aceasta ipoteza este sustinuta de un scriitor notoriu in Romania) si atunci, oricum, vor avea o imagine incompleta despre ceea ce a trait si a gandit acest om incomod.
Daca vreti, piesa mea isi propune sa reconstituie nu numai ceea ce se stie despre Sebastian, dar si acele pagini din Jurnal care nu mai exista astazi.
– Poti sa comentezi relatiile dintre personaje in textul tau si, eventual, relatiile dintre personajele tale si cele reale?
– Sebastian si Eliade, Sebastian si Cioran, Camil Petrescu, Nae Ionescu sau lumea teatrala din acea perioada – iata o alta tema a textului meu. Sigur ca era o lume foarte complicata. Sebastian si Nae Ionescu erau prieteni, mancau sau beau impreuna, iar dupa aceea Nae Ionescu se grabea sa mearga la nu stiu ce intalnire cu Capitanul sau cu camarazii sai legionari, iar Sebastian se ascundea in casa, speriat sa nu dea peste el cei imbracati in camasi verzi. Exista destula promiscuitate in aceste relatii de prietenie. Iata o alta tema a piesei mele. Sper ca textul sa fie receptat mai ales din punct de vedere estetic, si nu printr-o grila politica sau prin una a prejudecatilor literare sau sociale.
