Țara noastră urcă în clasamentul productivității UE, dar rămâne vulnerabilă la provocările viitorului industrial
România a înregistrat cea mai rapidă creștere a productivității economice din Uniunea Europeană în ultimul deceniu, devansând țări precum Polonia și Croația, arată o analiză a grupului Erste. Performanța vine pe fondul unei economii în expansiune și a unei relative stabilități a costurilor cu forța de muncă, care, deși au crescut semnificativ, rămân printre cele mai reduse din blocul comunitar. Cu toate acestea, acumularea de capital, nivelul investițiilor în cercetare și digitalizare și intensificarea tranziției către industria verde sunt încă puncte nevralgice pentru economia locală.
Potrivit Erste, între 2015 și 2024, productivitatea reală a crescut cu aproximativ 33% în România, în timp ce costurile salariale s-au dublat. Chiar dacă acest decalaj ar putea sugera o presiune asupra competitivității, România continuă să ofere avantaje importante pentru investitori, printr-un raport favorabil între costurile muncii și nivelul de productivitate. Chiar și așa, țara noastră este singura din regiune în care avansul costurilor salariale a depășit dinamica productivității la nivel orar.
Țările Europei Centrale și de Est, în general, au profitat de un deceniu de convergență economică, însă ritmul ar putea încetini pe fondul noilor provocări: tranziția industriei auto către propulsia electrică, creșterea prețurilor la energie, precum și implementarea noilor reguli privind emisiile de carbon, care vor antrena costuri suplimentare. România, deși a avut cea mai mare creștere a numărului de stații de încărcare pentru vehicule electrice din regiune, rămâne vulnerabilă în fața tranziției industriale, mai ales că investițiile în cercetare și AI sunt la cote minime.
În clasamentele de competitivitate internațională, România ocupă locul 49 din 69 de țări analizate de IMD, în urma Cehiei (25), dar și a Ungariei sau Sloveniei. Deși are o eficiență economică superioară Slovaciei și o infrastructură digitală în dezvoltare, decalajele demografice și participarea scăzută a femeilor pe piața muncii pun presiune pe potențialul de creștere viitor.
O altă problemă structurală o reprezintă stocul de capital – unul dintre cele mai mici din regiune. Deși companiile românești investesc activ, baza de capital per angajat rămâne scăzută. În plus, gradul redus de digitalizare, investițiile modeste în inteligență artificială și cercetare, precum și o intensitate energetică ridicată în industrie limitează capacitatea economiei de a susține o traiectorie ascendentă pe termen lung. România are, astfel, nevoie de politici economice ambițioase și sustenabile pentru a valorifica avantajele actuale și a evita o stagnare viitoare.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube
