Oficialitati, multe VIP-uri, multi melomani, politicieni, oameni de afaceri, jurnalisti din tara, jurnalisti din strainatate prezenti pentru prima oara, se pare, in numar atat de mare la concertele festivalului enescian, au fost cu totii de fata duminica seara, la Sala Palatului, la concertul de deschidere. Orchestra Filarmonicii bucurestene, condusa de dirijorul Horia Andreescu, a sustinut un program dedicat in mare parte creatiei de tinerete a maestrului nepereche al muzicii romanesti. Solistii invitati – pianista franceza Brigitte Engerer, violonistul Dmitri Sitkovetski, violoncelistul Alexander Rudin – au prezentat triplul Concert de Beethoven in do major. Semnificatiile cu totul speciale ale concertului sunt evidente. Acum, la implinirea a cinci decenii de la trecerea in eternitate a lui George Enescu, dirijorul Horia Andreescu si-a propus a relua – in compania Filarmonicii bucurestene Ð lucrarile simfonice enesciene prezentate in septembrie 1958 cu prilejul primei editii a festivalului. Atunci, sub bagheta dirijorala a inegalabilului maestru George Georgescu, directorul din acel timp al Filarmonicii, muzicienii orchestrei au prezentat prima Rapsodie, op. 11, in la major, partea a doua a concertului fiind dedicata primei simfonii, in mi bemol major, “eroica enesciana”, singurul important opus simfonic enescian cunoscut la acea vreme. Din acel moment, prima tema a Simfoniei a devenit semnalul sonor al Festivalului si Concursului International “George Enescu”, semnal reluat de toate posturile nationale si europene de radio si de televiziune. Atunci, protagonistii serii au fost violonistii Yehudi Menuhin si David Oistrach, solistii dublului Concert in re minor de Johann Sebastian Bach. Acum, de aceasta data, repetitiile insuficiente au impiedicat coagularea formulei convenabile a ansamblului solistilor cu orchestra. Duminica seara, prima simfonie enesciana a fost definita drept un opus compact, in buna traditie a romantismului franco-german de sfarsit de secol XIX. Echilibrul structurilor lucrarii a fost sustinut de un echilibru al structurii planurilor sonore, aspect atent urmarit de Horia Andreescu si bine sustinut de muzicienii ansamblului; rafinamentele timbrale ale partii mediane lente au fost intr-adevar fermecatoare, la fel ca si acel "morendo” al sonoritatilor flautului si ale ansamblului din finalul celei de-a doua rapsodii enesciene, oferite in supliment la cererea publicului. Trebuie sa marturisesc, sunt situatii muzicale de asemenea de ordin acustic pe care am fost capabil a le observa dat fiind faptul ca am dispus de un loc cu totul privilegiat in primele randuri ale salii. In rest, multi dintre melomanii obisnuiti ai salilor noastre de concert au reclamat dezechilibre sonore grave, in mod evident datorate disfunctionalitatilor incintei. In loja oficialitatilor sonoritatea a fost vadit estompata, vatuita. Cunoscut este faptul ca la dimensiunile actuale ale salii acustica naturala este imposibil de construit, iar echipa actuala de acusticieni ai Salii Palatului se dovedeste Ð nu pentru prima oara! Ð incapabila a construi un tip de acustica acceptabila exigentelor genului simfonic sau vocal-simfonic. Solutiile sunt clare. Ma refer fie la tratarea acustica serioasa, potrivita a actualei Sali a Palatului, cu restrangerea cel putin cu o treime a spatiului interior, fie Ð asa cum este firesc Ð constructia unei adecvate sali de concerte, asa cum se intampla in tarile cu traditie, in care municipalitatea construieste cate un spatiu de asemenea destinatie macar o data la un secol. Trebuie sa fim recunoscatori precedentului executiv pentru alocarea de fonduri bugetare destinate unui asemenea proiect cum este editia actuala a festivalului, trebuie sa fim recunoscatori actualului Executiv pentru ca a sustinut acest proiect, ca l-a concretizat la o asemenea cuprindere. In discursurile lor inaugurale atat domnul Ioan Holender, directorul Festivalului, directorul Operei de Stat din Viena, cat si ministrul actual al Culturii, compozitorul Adrian Iorgulescu, au luminat aspectele specifice ale acestei editii, valoarea ei emblematica pentru imaginea de azi a culturii noastre.
