Transpiratia in exces, care o depaseste pe cea considerata a fi necesara pentru reglarea temperaturii corpului, poarta denumirea medicala de hiperhidroza sau hipersudoratie.
Este o afectiune care poate sa apara la orice varsta, putand afecta atat doamnele cat si domnii. Debuteaza in copilarie sau adolescenta provocand reale neplaceri, de la jena si disconfort pana la adevarate complexe si chiar incetarea activitatii pe care persoana in cauza o desfasoara.
Hiperhidroza poate fi localizata sau generalizata. In acelasi timp putem vorbi de o hiperhidroza primara-esentiala si una secundara.
Hiperhidroza generalizata poate fi cauzata de dereglari ale sistemului nervos autonom, de dezechilibre metabolice, neoplazii, stari febrile, tuberculoza, alcoolism dar si de administrarea unor medicamente.
Anomaliile in functionarea locala a nervilor, in vascularizatia zonei sau in distributia glandelor sudoripare, precum si sindromul Frey, abcesele de glande parotide, nevii si neuropatia diabetica pot cauza hiperhidroza localizata.
Hiperhidroza esentiala apare, in general, pe fondul unor tulburari tiroidiene, hipofizare, a unor afectiuni precum diabetul zaharat, guta, dar si din cauza menopauzei sau a intoxicatiei cu mercur. Nu in ultimul rand, afectarea glandelor exocrine poate duce la aparitia hiperhidrozei esentiale.
Hiperhidroza secundara apare in urma unor afectiuni neurologice, a diabetului, a tireotoxicozei ori a febrei.
Nu trebuie uitata hiperhidroza idiopatica, care este o transpiratie excesiva, permanenta, simetrica, independenta de termoreglare si care are drept cauza excitarea fibrelor colinergice postganglionare. In general are un miros neplacut, existand o predispozitie constitutionala implicata in aparitia sa. Zonele afectate sunt fata, pielea capului, axilele, palmele, talpile si perineul.
Hiperhidroza axilara, palmara, plantara
Hiperhidroza axilara este declansata de stres. De regula, ea apare la persoanele emotive, stresul neuropsihic fiind mai degraba o cauza a sa decat glandele sudoripare.
Emotiile si stresul sunt cauze si ale hiperhidrozei palmare. Daca transpiratia excesiva de la nivelul palmelor este insotita de o transpiratie excesiva a fetei, poate fi vorba de o afectiune deloc de neglijat, hipertiroidia.
Descompunerea bacteriilor de la nivelul talpii si transpiratia in exces fac din hiperhidroza plantara o adevarata problema. Pe langa mirosul neplacut care o insoteste, transpiratia excesiva de la nivelul talpilor poate duce si la aparitia dermatitelor de contact. Mult mai sensibila din cauza transpiratiei, talpa poate suferi o reactie alergica la diversele substante din ciorap, incaltaminte.
Tratamentul hiperhidrozei
Cauza transpiratiei excesive va duce la stabilirea cu exactitate a tratamentului adecvat. Pentru aceasta este insa nevoie de o vizita la medic si eventual de o serie de analize realizate de medicul dermatolog, internist, endocrinolog, neurolog. Ajutorul psihologului poate fi si el necesar uneori in tratarea acestei probleme.
Produsele antiperspirante, care pot fi procurate fara reteta medicala, reduc activitatea glandelor sudoripare si prin aceasta diminueaza problema transpiratiei excesive. Cele mai eficiente sunt cele care contin clorura de aluminiu, cu o concentratie de pana la 15-20%. In afara de acestea, mai exista si antiperspirante pe care le poti achizitiona numai pe baza de reteta medicala. Sunt mult mai puternice si determina de multe ori reactii alergice.
Etapa urmatoare in tratarea hiperhidrozei o reprezinta medicamentele. Recomandate de medic, acestea sunt, de cele mai multe ori, anticolinergicele. Nici acestea, insa, nu sunt lipsite de reactii adverse precum ameteli, tulburari vizuale sau uscarea mucoaselor.
Injectarea toxinei botulinice poate fi folosita si in tratamentul hiperhidrozei axilare, palmare si faciale. Procedura este simpla si consta in injectarea de botox in mai multe puncte care sa acopere intreaga zona afectata. Efectul dureaza cateva luni, el depinzand de dozele administrate, de zona injectata, dar si de fiecare individ in parte.
Eficienta simpatectomiei este si ea mare, desi pe langa avantaje exista si riscuri. Vorbim insa de un tratament chirurgical care presupune o incizie in zona axilara, introducerea endoscopului in spatiul intercostal, localizarea si mai apoi sectionarea, rezecarea (inlaturarea totala sau partiala) sau clamparea (intreruperea) nervilor.
Tot ca masura de tratament avem si indepartarea glandelor sudoripare in proportie de 30%, dar si ionoforeza, folosita in hiperhidroaza palmara si plantara. Aceasta presupune introducerea membrelor in bazine cu apa prin care trece curent. Procedeul nu este lipsit de durere pentru o parte din pacienti, in special in primele sedinte de tratament.
Acupunctura si fitoterapia se adauga metodelor de tratament metionate. Dintre plantele recomandate in hiperhidroza amintim salvia, frunzele si coaja de stejar, frunzele de visin si nuc folosite intern, sub forma de infuzie sau decoct. Extern, bai si spalaturi cu aceleasi ceaiuri de plante.
Persoanele care sufera de hiperhidroza trebuie sa respecte, in plus, cateva reguli esentiale. Acestea privesc igiena zilnica, folosirea antiperspirantelor si a deodorantelor, pudre sau spray-uri la recomandarea medicului, evitarea bauturilor foarte reci sau foarte calde, imbracaminte lejera, evitarea stresului.
Articol scris de Anca Tarin, preluat de pe www.121.ro. Copyright www.121.ro
Articole din aceeasi categorie:
