» Monument istoric si de arhitectura laica, Cetatea Greavilor din Garbova este printre cele mai vechi si mai bine pastrate din Transilvania. Comuna are ceva mai mult de 2.000 de locuitori si este asezata la granita dintre judetele Alba si Sibiu.
» Vizitatorul este derutat de modul in care au fost pastrate cele doua monumente istorice importante de pe teritoriul localitatii. Daca cetatea din centrul comunei apare ca una dintre cele mai bine intretinute in raport cu alte obiective istorice de acest gen, nu acelasi lucru se poate spune despre biserica romanica aflata pe dealul din apropiere.
» Bazilica a fost ridicata de comunitatea de sasi care au infiintat localitatea in urma cu peste 700 de ani. Din fosta biserica se mai pastreaza acum doar ruinele, respectiv turnul-clopotnita si zidurile navei centrale. Monumentul este inconjurat de un zid de piatra, semn ca in trecut a servit drept refugiu de aparare impotriva invaziilor straine.
Cetatea aflata in centrul comunei a fost construita de un nobil sas in anul 1241. In secolul al XV-lea a fost vanduta comunitatii locale. In centrul cetatii se afla un donjon transformat in turn-clopotnita. In perioada secolelor XV-XVI s-au adaugat o noua incinta si un turn de poarta denumit Turnul Slaninilor. Inconjurata de un zid de incinta circular, cetatea este asemanatoare ca organizare celei de la Calnic, aflata peste deal la cativa kilometri departare. In Turnul Slaninilor se pastreaza si astazi suncile de porc, pentru ca, se spune, este un loc racoros si ferit de umezeala, iar delicatesele sunt la adapost.
Pentru ca slanina sa nu se incurce una cu alta, sasii au fiecare cate un fier inscriptionat cu initialele lor. Dupa fiecare taietura, fierul se inroseste si se pune stampila pe locul cu pricina, astfel incat fiecare stie cat a taiat si cat i-a mai ramas din bucata de slanina. Cetatea poate fi vizitata de turisti, care pot sa vada inca una dintre realizarile arhitecturale importante ale sasilor transilvaneni.
Urmele unei fortificatii romane
Garbova isi trage numele din limba slavona veche. In saseste comunei ii spune "Urwegen", iar in ungureste "Szasz-orbo". Aceste denumiri se refera, mai ales, la aspectul locurilor, mai mult decat al oamenilor, si se traduc aproximativ prin "ridicatura de pamant" sau "regiune deluroasa". In vatra satului au fost descoperite urmele unei fortificatii care apartinea de Legiunea romana a XIII-a Gemina cu garnizoana in Apulum (Alba-Iulia). Prima mentiune documentara despre satul Garbova se face in anul 1096, cand episcopul romano-catolic Laurentiu de Milcov facea o invitatie catre granicerii secui din Orbo sa participe la sedinta in Catedrala din Milcov, unde urmau sa adopte masuri pentru pregatirea unui razboi de aparare contra unor adversari ai crestinismului. Sasii au fost chemati in Garbova de regele Ungariei Geza I in calitate de oaspeti cu rol de a apara granitele voievodatului de invazii din partea populatiilor asiatice. Cercetarile recente au dus la concluzia ca originea sasilor este din Flandra, Renania, Franconia si chiar Bavaria.
Sasii si romanii, in relatii bune timp de sute de ani
Din punctul de vedere al organizarii religioase, dupa colonizare, sasii din Garbova si satele inconjuratoare, care erau catolici, apartineau decanatului din Sebes. Dupa patru secole de la colonizare, sasii treceau in masa de partea lui Luther, numindu-si credinta "evanghelica de confesiune augustana". In Transilvania toate bisericile reformate s-au unificat in 1545. Garbova apartinea acum de decanatul Unterwald. Secolele al XVI-lea si al XVII-lea au fost pentru satul Garbova deosebit de tulburi. In 1552, generalul austriac Ioan Castaldo, in calitate de comisar imperial pentru Transilvania, si-a incartiruit trupele in Unterwald, prilej cu care s-au produs numeroase jafuri si distrugeri.
Prezenta lui Mihai Viteazu in zona Garbovei este mentionata prin cereri adresate tuturor locuitorilor scaunului sa plateasca sau sa trimita carute cu 6 cai si conducatori credinciosi si cinstiti care vor fi platiti cu 3 florini pentru a se alatura armatei care va porni spre Moldova. Inaintarea victorioasa a ostilor lui Mihai Viteazu in anul 1599 inspre Alba-Iulia, dupa batalia de la selimbar, a devenit o catastrofa pentru Garbova: biserica din sat a fost arsa, o parte din populatia saseasca s-a refugiat pe la romanii din localitate, camuflandu-se in haine romanesti.
Relatiile bune dintre romani si sasi se datorau mai mult faptului ca populatia romaneasca, fiind saraca, era aproape zilnic in curtea stapanului sas si era ajutata de sasi. In anul 1625 garbovenii si-au rezidit cetatea distrusa si apoi au restaurat si biserica din centrul satului. Comuna a evoluat apoi in functie de evenimentele vremii si de raporturile dintre populatia romaneasca si cea saseasca, implicata mai mult sau mai putin in conflictele ce au avut loc de-a lungul anilor.
» Cetatea inconjurata de un zid de incinta circular este asemanatoare ca organizare celei de la Calnic.
» Sasii au plecat
Dupa 1970 multi sasi au ales sa plece in Germania, fenomenul accentuandu-se dupa 1990. In sat au mai ramas doar cativa batrani care nu au dorit sa paraseasca locurile in care au trait. In ultimii ani, ca si in alte zone din Transilvania locuite de sasi, se manifesta tendinta de revenire a acestora acolo unde s-au nascut si au crescut. si la Garbova, in fiecare an se organizeaza o sarbatoare a sasilor plecati in Germania, care revin pentru cateva zile in vizita in Romania.
