Vara asta, dl Traian Basescu ne-a demonstrat cum e sa ai un presedinte normal, care vorbeste la fel ca inainte, care se misca natural, merge la restaurant, se distreaza cu poporul. Pe scurt, un presedinte care a ramas cetatean. Daca n-a fost un scenariu pentru intarirea acestei imagini, atunci faptul ca un politist i-a suspendat carnetul de sofer fiicei presedintelui, pentru exces de viteza pe soselele patriei, unde tatal sau scrisese, altadata, “aici sunt banii dumneavoastra”, atunci, oricum, e un efect al comportamentului uman al lui Traian Basescu.
Cei care visau un asemenea presedinte il au. Si afla ca presedintele-cetatean sau cetateanul-presedinte nu poate fi, totusi, egal cu cetateanul-cetatean. Tarile nordice sunt exemple date si ras-date in sensul naturaletii comportarii inaltilor demnitari. Se povesteste ca pana si regii merg – sau mai degraba mergeau – acolo, din cand in cand, cu bicicleta. Asta poate sa mai domoleasca frustrarile pe care anumiti cetateni, sau supusi, le resimt in fata tratamentului special aplicat inaltelor personaje. “Te aleg, dar ramai ca (si cu) mine”, pare ca ar dori sa spuna cetatenii cu drept de vot. Numai ca, dupa ce alesul se instaleaza in functie, aceiasi cetateni, sau poate altii ca ei, il imping pe ales spre marginea de sus a societatii. Sigur, i se aplica presedintelui discriminarea pozitiva, dar tot discriminare se cheama ca e. Daca, de pilda, presedintele-cetatean se duce sa danseze “la un restaurant cu program”, se bulucesc cu totii, cetatenii aflati pe-acolo, sa-l vada, sa-i stranga mana, iar cetatencele sa fie dansate de el. Ca sa nu mai vorbesc de mediatizarea faptului, “pana la ce e pe masa”. Astfel incat, dupa o asemenea demonstratie de naturalete, presedintele insusi simte nevoia sa foloseasca ceea ce oricum are in jurul sau, adica sepepisti, spre a se mai feri de indiscretii. Si asa afla si presedintele cum s-a ajuns la distanta pe care altii ca el, cei mai multi, o pastreaza intre ei si cetateni. Singurul mod in care presedintele poate fi pastrat ca atare e sa nu-i dam prea multa atentie atunci cand face pe cetateanul obisnuit, asa cum nu dam atentie nici altor sute sau mii de concetateni cu care ne intersectam zilnic, ba uneori si noaptea. Insa asta s-ar putea intampla numai dupa o indelunga obisnuinta cu un comportament prezidential normal, uman, cetatenesc.
Dar vara aceasta, Traian Basescu a incercat sa se identifice cu cetatenii si criticand, deschis, fara menajamente, Guvernul si pe premier, asa cum fac, de cand e lumea si statul, aproape toti cetatenii normali. E sigur ca presedintele Traian Basescu, spre deosebire de “simplul cetatean” cartitor, chiar are informatii temeinice atunci cand abordeaza temele dureroase. Mie, ca simplu cetatean, imi convine sa vad spuse de inalta gura prezidentiala adevaruri pe care le banuiam. Dar, asa cum prim-ministrul trebuie sa fie atent cu cine ia masa, la Snagov sau aiurea, si presedintele, cunoscut demolator de aliante de guvernare, trebuie probabil sa fie mai atent pana unde impinge comportamentul cetatenesc. Granita dintre cetatean si presedinte e foarte subtila, prea subtila cred pentru dl Traian Basescu, mai obisnuit cu hahaitul in gura mare decat cu analize subtile inainte de a se hotari sa se faca purtatorul de cuvant al natiunii. La rigoare, atacul sau impotriva Guvernului poate sa fie si rezultatul unui calcul meschin: ii las pe ei in ofsaid, ca sa castig eu. Numai ca din astfel de actiuni pierd toate partile, inclusiv presedintele, care nu e deloc strain de numirea acestui guvern, ba dimpotriva.
