Jurnalistul Petre M. Iancu observă, într-un comentariu pentru Deutsche Welle, că istoria trece uneori peste regulile jocului şi le redefineşte. Brexitul şi accesul lui Trump la Casa Albă au reamestecat şi redistribuit cărţile politicilor globale. Vizita lui Iohannis în SUA ilustrează acest proces.
Din cauze diverse, istoria se transformă uneori în saltimbanc. Ori de câte ori începe să salte (precum Leana cu Roosvelt, vorba unui cântecel deocheat din interbelic) munca desluşirii liniilor ei de forţă devine o întreprindere anevoioasa. Importantul începe să pară derizoriu, insignifiantul dobândeşte valenţe aparent cruciale.
În conformitate cu prejudecăţile generate de divizarea ideologică a lumii apusene s-au spus vrute şi nevrute despre întâlnirea Trump-Iohannis. Mai puţină inteligenţă s-a investit în delimitarea impactului geopolitic a unui tete-a-tete pe cât de important – şi nu doar pentru români -, pe atât de inadecvat comentat. De care de pildă vesteuropenii şi, îndeosebi germanii, abia dacă au luat cunoştinţă.
Căci bomba vizitei ar fi explodat într-un Apus dominat de o presă parţial prostită de prejudecăţi în oarece surdină, dacă n-ar fi fost asumarea clară şi fără echivoc, în Grădina Trandafirilor, a articolului 5 a tratatului NATO, de către Trump, în replică la întrebarea nimerită a unei bune ziariste din România.
