Preotul român care i-a sfidat pe Hitler și pe Stalin

Una dintre cele mai eroice figuri ale României din secolul XX este un preot complet necunoscut de marea majoritate dintre noi. Este vorba de preotul greco-catolic Liviu Pandrea din Cluj, care a avut curajul să îi sfideze deopotrivă pe Hitler și pe Stalin. Atitudinea sa nu a rămas fără consecințe, căci preotul a trecut prin închisorile comuniste.

După eliberare, intelectualul strălucit și curajos, cu doctorat și cu studii într-unele dintre cele mai bune universi­tăți din Occident, autor al unei remarcabile traduceri a psalmilor din ebraică în română, a fost nevoit să își câștige existența ca măturător de stradă. De altfel, ­Liviu Pandrea a dat dovadă de o modestie remarcabilă. El a refuzat propunerea mitropolitului Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, viitorul cardinal Alexandru Todea, care i-a cerut să accepte să fie hiro­tonit episcop. Părintele a refuzat această demnitate deoarece ­socotea că nu are calitățile ­necesare.

Fiul unui lider al românilor ­ardeleni

Liviu Pandrea a venit pe lume în satul clujean Aruncuta, în anul 1915, în familia preotului greco-catolic Vincențiu Pandrea. În 8 septembrie 1916, la puțină vreme după ce Armata Regală Română trecuse Car­pații pentru a dezrobi Transilvania, tatăl său a fost arestat de autoritățile austro-ungare, pentru că a refuzat să iscălească o declarație de credință față de Ungaria. Documentul cu pricina fusese semnată de alți lideri ai românilor ardeleni, precum mitropolitul ortodox al Sibiului, Vasile Mangra, ori episcopul ortodox de Caran­sebeș, Miron Cristea.

Vincențiu Pandrea, un simplu preot de țară, a refuzat propunerea autorităților maghiare și a declarat că el este credincios în primul rând națiunii române. În consecință, a fost arestat între 8 septembrie 1916 și 10 iunie 1917 și trimis în lagărul de la Sopron, din Ungaria. De la tatăl său, Liviu Pandrea a învățat că trebuie să își apere credința cu orice preț. Iar de la mama sa, Ana-Maria Pandrea, fiica preotului greco-catolic din Cerghizel, Mureș, a învățat fidelitatea față de credința creștină. Liviu Pandrea a decis să urmeze voca­ția preoțească a tatălui și a bunicului său.

A început să studieze în Aruncuta, apoi la Liceul “George Barițiu” din Cluj. În 1932, a plecat la Roma pentru a studia filosofie și teologie. A urmat studii de științe sociale și politice la Lille, în Franța, apoi s-a întors la Roma pentru a-și da doctoratul în Teologie, pe care l-a absolvit în 1942 cu Magna cum Laudae. S-a întors în țară în 1942 și a fost numit profesor la Academia de Teologie din Blaj. 

„Hitlerismul și ororile lui“

În contextul în care, în 1942, România era aliata Germaniei naziste, iar în țară se aflau peste 100.000 de soldați germani, Gestapo-ul era liber să își facă mendrele în țară, iar etnicii germani din Transilvania se înrolau în unitățile SS, profesorul Liviu Pandrea ținea la Academia Teologică din Blaj cursul “Hitlerismul și ororile lui”! Aceasta în timp ce alți intelectuali români îi închinau osanale lui Adolf Hitler. Cursul era unul dintre cele mai apreciate de studenții blăjeni. În anul 1946, după ce administrația românească a fost reinstalată în Transilvania de Nord, care se aflase în perioada 1940-1944 sub ocupație ungară, părintele Liviu Pandrea a fost chemat la Cluj de către episcopul Iuliu Hossu, cel care avea să devină primul cardinal român din istorie. În 1947, părintele Liviu Pandrea a deschis, în ciuda ostilității autorităților comuniste, o nouă parohie greco-catolică în Cluj. În anul 1948, după ­alungarea din țară a Regelui Mihai I, comuniștii se pregăteau să suprime Biserica Română Unită cu Roma – Greco-Catolică – după modelul deja brevetat de Stalin în Ucraina.

În aceste condiții, preotul Liviu Pandrea a început o serie de predici prin intermediul cărora își exprima opoziția față de demersul comuniștilor. Cea mai răsunătoare a fost ținută în data de 10 octombrie 1948, când Securitatea începuse demantelarea Bisericii Greco-Catolice. Predica sa a fost o adevărată sfidare adresată lui Stalin și a fost preluată de BBC și comentată pe larg de alte publicații occidentale. Potrivit site-ului procesulcomunismului.ro, Liviu Pandrea cerea Bisericii Ortodoxe Române să se desolidarizeze de propaganda ateo-moscovită. Era perioada în care începuseră arestările masive ale clericilor greco-catolici și în perioada în care sinistrul rector al Universității din Cluj, Emil Petrovici, al cărui nume infam încă îl mai poartă o stradă din Cluj, îl propunea pe Molotov cetățean de onoare al Clujului, probabil drept “răsplată” pentru semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, și semna decizia de excludere din Universitate a lui Lucian Blaga.

Părintele Liviu Pandrea urma să fie arestat în aceeași seară de Securitate. Însă el a reușit să fugă și să se ascundă de securiști. A trăit, slujit și predicat în clandestinitate în perioada 11 octombrie 1948-4 iunie 1953, când a fost arestat în urma unei trădări. Liviu Pandrea a fost torturat de Securitate, însă a refuzat să își trădeze convingerile.

Preotul cu doctorat la Roma, măturătorul străzilor

Părintele Liviu Pandrea a fost pus în libertate, iar preotul cu doctorat la Roma și cu licență la Lille a fost nevoit să își câștige existența ca măturător de stradă. “Pe părintele dr. Liviu Pandrea l-am știut doar din vedere. În anul 1947, când familia mea s-a stabilit în Cluj (eu aveam 10 ani), am locuit aproape de familia Pandrea, pe actuala stradă Albini, iar pe părintele Liviu l-am văzut deseori trecând pe strada noastră. După interzicerea Bisericii Greco-Catolice am aflat că a fost arestat, iar după eliberare s-a mutat în alt cartier și, timp de mai mulți ani, nu l-am mai întâlnit.

Într-o dimineață (nu rețin anul), în perioada 1955-1960, când eram deja studentă, mergând la cursuri spre Universitatea Babeș-Bolyai și trecând pe lângă Bastionul Croitorilor, am observat vreo 10-15 oameni (bărbați și femei) «înarmați» cu măturoaie, lopeți și roabe, stând în jurul unei persoane care discuta cu ei. Când am ajuns în dreptul lor, am rămas mirată și șocată, recunoscându-l în persoana care să fie «Șeful» grupului pe părintele Liviu Pandrea.

Într-adevăr, nu m-am înșelat, deoarece și părinții mei au aflat că părintele Liviu Pandrea a fost «șeful gunoierilor» care își desfășurau activitatea pe Calea Turzii, în parcul din spatele Teatrului Național sau pe strada Avram Iancu. Mai mulți cunoscuți l-au văzut supraveghindu-și echipa”, își amintea Marcela-Augusta Radu, fostă secretară la Universitatea Babeș-Bolyai. După această perioadă, părintele Liviu Pandrea nu a mai putut munci ca măturător de stradă. Astfel că s-a angajat ca zilier pentru diferite munci necalificate în cadrul Stațiunii Viticole Experimentale. Șefii stațiunii au remarcat inteligența deosebită și, după o perioadă, deși era pontat în continuare ca zilier, a primit o altă muncă: traducător și coordonator de lucrări științifice.

Liviu Pandrea a reușit să obțină cu greu un post de stenograf-dactilograf la Oficiul pentru Controlul Mărfurilor. Când angajarea sa a ajuns la cunoștința Securității, Liviu Pandrea a trebuit să se transfere din nou. A reușit să revină, de data aceasta ca dactilograf la Stațiunea Viticolă Experimentală. În 1960, s-a transferat ca traducător la fabrica Tehnofrig, apoi la biblioteca Institutul Agronomic, de unde s-a pensionat în 1979.

Modestie

A refuzat să fie episcop

În 26 mai 1986, mitropolitul din clandestinitate al Bisericii Române Unite cu Roma, viitorul cardinal Alexandru Todea, l-a vizitat acasă pe părintele Liviu Pandrea, pentru a-i propune să devină episcop. Preotul clujean a refuzat, deoarece, cu modestie, i-a spus mitropolitului că nu crede că are calitățile necesare pentru o asemenea misiune. IPS Alexandru Todea începuse refacerea structurilor din clandestinitate ale Bisericii Greco-Catolice. Liviu Pandrea s-a alăturat echipei IPS George Guțiu, cel care avea să preia conducerea Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, iar din 1990 a predat cursul de Teologie ascetică și mistică la Institutul Teologic din Cluj. În 1993, a reușit să publice traducerea psalmilor din ebraică în română, lucrare pe care o începuse cu 40 de ani înainte. În anul 1994, s-a îmbolnăvit grav și apoi a urmat sfârșitul.

“În lumea aceasta speculantă, plină de politică, egoistă și vicleană, figura părintelui este una de sfânt. Curățenia vieții sale, sfințenia, apostolatul prin care a predicat, moralitatea, lupta pentru a mări pe Dumnezeu sunt merite pe care nu le putem aprecia îndeajuns noi. Cu sine a dus în mormânt aptitudini pe care Dumnezeu nu le dăruiește decât celor puțini și aleși. De aceea memoria lui rămâne adânc sădită în sufletele noastre”, spune unul dintre studenții părintelui Liviu Pandrea, preotul greco-catolic Marinel Sâmbotolecan.

40 de ani au trecut din momentul în care părintele Liviu Pandrea a început traducerea psalmilor din ebraică în română până în momentul în care a reușit să o publice, în 1993.