Împăratul Akihito al Japoniei ar putea deveni primul monarh nipon din ultimii 200 de ani care renunţă la tron. New York Times a adunat cinci informaţii esenţiale despre una dintre cele mai vechi familii regale din lume.
O dinastie de lungă durată
Casa Imperială a Japoniei este cea mai lungă monarhie continuă din lume. Akihito este cel de-al 125-lea împărat dintr-o linie întemeiată de fondatorul ţării, în anul 600, Împăratul Jimmu, despre care se spune că este urmaşul Zeiţei Soarelui. Deşi vieţile primilor 25 de împăraţi ai dinastiei sunt învăluite în mit, există numeroase dovezi istorice ale faptului că linia ereditară nu a fost întreruptă din anul 500 până astăzi.
În prezent, la moartea unui împărat japonez, numele îi este schimbat pentru a reflecta epoca în care a guvernat. Akihito se va numi Heisei (pace peste tot), nume care va fi dat epocii sale, care începe de la încoronarea din 1989. Tatăl său, împăratul războaielor Hirohito, este cunoscut postum drept Showa, sau „Japonia radiantă”.
Zei şi apoi bărbaţi
Împăratul este şeful statului şi cea mai înaltă autoritate a religiei Shinto. Japonia este singura naţiune modernă care-l numeşte „împărat” pe liderul familiei sale regale. În japoneză se spune „tenno”, ceea ce înseamnă „suveran ceresc” şi întăreşte ideea că familia imperială provine din zei. De-a lungul istoriei, monarhia a menţinut un drept divin de a conduce, dar numai în ultimele secole, cultul clădit în jurul împăratului a început să definească liderii drept semizei.
După sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, ca parte a tratatului de predare a Japoniei, Hirohito a renunţat la ceea ce a numit „falsul concept că împăratul ar fi divin”. În Constituţia japoneză din 1947, împăratul a devenit „simbolul statului şi unităţiii poporului”, o personalitate fără autoritate politică.
Savanţi amatori
La începutul fiecărui an nou, încă din 1869, imediat după ce Meiji a restaurat autoritatea instituţiei împăratului şi a aşezat Japonia pe cursul modernizării şi industrializării, acesta a găzduit o serie de simpozioane ştiinţifice.
Hirohito şi fiul său cel mare, Akihito, au arătat un interes deosebit pentru biologia marină. Hirohito a scris chiar mai multe lucrări ştiinţifice despre o clasă de animale acvatice înrudite cu meduzele, iar Akihito este considerat un expert în peşele goby, despre care a scris 38 de articole ştiinţifice. O nouă specie abia descoperită îi poartă numele.
Citeşte şi VIDEO: Împăratul Akihito al Japoniei a sugerat că ar dori să abdice. Reacția guvernului
Femei la putere
Teoretic, femeile pot prelua tronul şi pot guverna aşa cum doresc, dar de-a lungul timpului doar opt dintre împăraţii Japoniei au fost femei.
Până în secolul 20, împăratul avea de obicei o soţie principală şi mai multe concubine, toate provenind din familii nobile. Akihito a fost primul împărat căruia i s-a permis să se căsătorească cu o femeie de rând. În 1956, el a luat-o de soţie pe Michiko Shoda, pe care a întâlnit-o pe un teren de tenis.
Şi fiul cel mare al lui Akihito, Crown Prince Naruhito, s-a căsătorit cu o femeie de rând, Masako Owada, fost diplomat de carieră. Prinţesa Masako a fost diagnosticată în 2006 cu o boală psihică, despre care se crede că a fost declanşată de stresul de a fi nevoită să-i ofere soţului un urmaş masculin.
Tronul Crizantemei
Akihito şi familia sa locuiesc la Palatul Imperial din Tokyo, care este considerat cea mai scumpă clădire din lume.
Palatul include locuinţele tuturor membrilor familiei, birourile Agenţiei Imperiale şi muzee. Metaforic, monarhia Japoniei este denumită Tronul Crizantemei, sintagma provenită de la tronul pe care stă împăratul în timpul ceremoniei de încoronare, care are un ornament în formă de crizantemă.
