Claude Lelouch

Acum 40 (si ceva) de ani cand Claude Lelouch lua Palme D’Or si Oscarul cu Un barbat si o femeie, putini ziaristi (chiar de specialitate) stiau ceva despre acest tanar cineast francez, aproape nimeni nu stia cum arata si, desigur, tot aproape nimeni nu gandea ca vreodata avea sa-l cunoasca personal – si asta nu aiurea in lume, ci – pe teren propriu – in Romania. Insa toata lumea a mers sa vada Un barbat si o femeie si, apoi, Vivre pour vivre si /sau Un autre homme, une autre chance. Si, la inceputul anilor ‘90, in cadrul unui festival de film francez la Bucuresti, n-a fost ratat nici Intineraire d’un enfant gate, iar, mai recent, cine a vrut a putut sa vada pe casete VHS sau la TV filme precum Les Miserables, 11’09’’01 Septembrie 11 (documentar unde semneaza un episod). Dar, incetul cu incetul, numele lui Lelouch a inceput, o data cu noul secol si mileniu, sa se estompeze (sau sa nu mai figureze) in memoria cinefililor, asa incat acum doi ani si ceva filmul lui Le courage d’aimer a trecut aproape neobservat pe ecranele noastre. si, cand nimeni nu se mai gandea la el sau nu mai vorbea despre filmele lui, iata ca Lelouch a venit la Bucuresti pentru a-si prezenta in fata publicului si a presei bucurestene cel mai recent film al sau : Roman de gare / Roman de duzina. Intalnirea cu Claude Lelouch a fost stenica si interesanta. E stenic sa vezi cat de energic si dinamic este acest realizator la aproape 71 de ani (cu exceptia unui ochi care ii cam… luseaza) care este autorul unei opere cinematografice ce numara peste 40 de filme de lungmetraj – cate unul pe an, asta ca sa nu mai socotim zecile de scurtmetraje si documentare si sutele de spoturi publicitare – si posesor de 1 Palme D’Or, 2 Oscaruri si 47 de premii internationale. si sa nu mai vorbim de producatorul Claude Lelouch (care se poate lauda cu productii precum L’Indiscret de François Reichenbach, Ca n’arrive qu’aux autres de Nadine Trintignant, Far West de Jacques Brel sau Molière al Adrianei Mnouchkine) si de distribuitorul Claude Lelouch care a facut sa ajunga la marele public filme ca Am intalnit tigani fericiti, regia Alexandre Petrovic (Iugoslavia, 1969) sau Bonaparte et la Revolution, versiunea restaurata in 1971 a unui film intrat deja in mitologia celei de-a saptea arte – Napoleon de Abel Gance. Si e, desigur, foarte interesant sa-l auzi pe omul Claude Lelouch cum povesteste. Claude Lelouch a vorbit cu aplomb, farmec si ne-a convins. Din pacate insa, filmul lui Roman de Gare / Roman de duzina nu ne-a convins. Dar despre acesta, in numarul viitor al revistei.