Nașterea fenomenului ISIS e ușor de povestit, dar extinderea și anvergura sa sunt greu de înțeles. Faptul că tineri vest-europeni, proveniți din clasa mijlocie catolică sau protestantă, se raliază grupării autointitulate „Statul Islamic“ și adoptă formele radicale ale islamismului reciclat dă de gândit sociologilor, politologilor, filozofilor. Primii care încearcă să înțeleagă sunt jurnaliștii, obligați de profesie să aducă informații și lămuriri unui public deconcertat. Jurnaliștii germani au scos la iveală ceea ce autoritățile voiau să escamoteze despre natura și autorii infracțiunilor din noaptea de Revelion la Köln, când au fost comise peste 500 de agresiuni sexuale, jafuri și molestări. Dacă nu era presa, poliția n-ar fi recunoscut că majoritatea agresorilor erau de origine arabă sau nord-africană.
Exagerările decidenților, generate de principiul “politically correctness“, duc la consecințe impredictibile. Previzibilă este recrudescența extremismelor, de stânga sau de dreapta, în Europa.„Cele petrecute în fața Domului din Köln se înscriu în contextul temei refugiaților, care domină dezbaterea publică. Societatea germană este mai divizată ca oricând din această cauză. Iar originea geografică a făptașilor și modul în care au acționat, în haite, au un efect incendiar asupra societății iritate“, comentează jurnalistul Volker Wagener de la Deutsche Welle.
Documentarul BBC difuzat recent de DIGI 24 cu titlul „Fratele meu“, teroristul încearcă o explicație din interiorul societății britanice pentru radicalizarea unor tineri fără ascendent islamic. Regizorul Robb Leech investighează cazul fratelui său vitreg, Richard Dart, cunoscut după convertire sub numele de Salahuddin.
Tânărul fermecător, blond cu ochi albaștri, înveșmântat în portul masculin specific arab, rostește calm în fața camerei un mesaj înfiorător: „Când vom adopta Sharia, ne vom extinde granițele și vom purta războiul la dușman acasă, în loc să ne ocupe el țara. Lucrurile se vor schimba. Insha’Allah“. Rich Dart este un britanic crescut în Dorset. La ce țară se referă și cum s-a ajuns aici? – se întreabă realizatorul filmului, după ce fratele său a ajuns la închisoare pentru terorism. O copilărie frustrată, nemulțumiri față de guvernele britanice, neîmplinirile personale, marginalizarea socială, toate joacă un rol.
Dar fenomenul n-ar cunoaște escaladarea de acum dacă predicatori persuasivi ca Anjem Choudary, n-ar fi mediatizați din plin, televiziunea și internetul conferindu-le notorietate. Ei se hrănesc din îngăduințele democrației, din libertatea de exprimare și din „oxigenul mediatizării“, cum ar spune Margaret Thatcher, sporit de noile tehnologii. Imami radicali sau personaje războinice similare eroilor din jocurile digitale la modă conving tineri debusolați să se ralieze ISIS cu promisiunea unei apartenențe glorioase.
Dialogul realizatorului cu predicatorul indică o barieră de netrecut: cinismul lui Choudary, aflat pe val, sigur pe succesul mișcării care mizează pe vulnerabilitatea unor tineri pentru a-i trimite la moarte. Așa s-au născut călăul John, cel mai cunoscut killer al jurnaliștilor capturați, așa s-au format numeroșii jihadiști sinucigași care au lichidat în capitala Franței sute de nevinovați, la Charlie Hebdo, acum un an, la Bataclan, pe terasele și străzile altădată vesele ale Parisului.
The New York Review of Books publica în iunie 2015, în ediția „The Mistery of ISIS“, o radiografie a fenomenului cu ajutorul unor analiști, corespondenți de război și specialiști în spațiul arab. Istoria conflictului dintre sunniți și șiiți, furia sunniților, atrocitățile comise, divizarea comunităților în triburi incontrolabile după Primăvara Arabă, miopia politicii externe a marilor puteri mondiale sunt factori favorizanți ai nașterii ISIS, însă nu explică în totalitate amploarea sa.
Povestea fondatorului, iordanianul Ahmad Fadhil, muncitor într-o tăbăcărie din Zarqa, după ce a părăsit școala, apoi vânzător într-un videoshop, nu prognoza fenomenul. Mic, îndesat, miop, împodobit cu tatuaje, cel care a pus bazele ISIS în 2003, luându-și numele de Abu Musab al-Zarqawi, a început prin a se antrena în taberele din Afganistan, a continuat prin a lupta în războiul civil afgan. S-a întors în Iordania pentru a organiza atacuri teroriste, a făcut pușcărie și a scăpat cu ajutorul Al-Qaeda, grupare aflată deja în degringoladă.
O dată cu stabilirea taberei de antrenament din Herat în vestul Afganistanului începe ascensiunea sa și a ISIS. Atunci s-a pornit recrutarea a sute de luptători gata să își dea viața, recrutarea în paralel a unor specialiști IT, la vremea rețelelor sociale tot mai răspândite, apoi contactarea islamicilor nativi din Europa și America și organizarea unor acte de terorism declarat. Grupul de insurgență format cu trupele fidele lui Saddam Hussein, țintind comunități șiite, i-a asigurat spatele. Cotidianul The New York Times arată indiferența lui Abu Musab al-Zarqawi pentru “brandul“ ISIS. El își numea gruparea teroristă “Armata Levantului“, „Monoteism și Jihad“, „Al-Qaeda în Irak“ sau „Consiliul Mujihadeen Shura“. Ucis în 2006 într-un raid american, n-a apucat să vadă ascensiunea incredibilă a ISIS. Al cărui “brand“ l-au consolidat, involuntar, chiar mass-media.
Acest comentariu a apărut în revista “22“
