Pentru ei, câţiva saci cu orez, un magazin ridicat din cărămizi de pământ ars sau un motoscuter reprezintă şansa la o viaţa decentă. Sunt oameni din toată lumea – Filipine, Tunisia, Maroc, Moldova, Irak ori Afganistan – care pleacă din ţările lor şi îşi asumă statutul de migranţi ilegali, fără drepturi civile în ţările în care fug, împinşi de sărăcia de acasă. Aproximativ 700 de migranţi au fost repatriaţi forţat, în 2012, estimează autorităţile române, iar Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM) a repatriat voluntar încă 200 de persoane.
De ce migrează oamenii
Principalul motiv pentru care oamenii pleacă din ţările lor este sărăcia. Fără un loc de muncă stabil, oamenii nu pot contribui la dezvoltarea comunităţii şi aşa apare tentaţia migraţiei, arată un raport OIM despre reintegrarea în ţara de origine a migranţilor repatriaţi voluntari. De asemenea, într-o altă ţară, ajung, de multe ori, fără să cunoască limba statului, nu au studii superioare şi nici vreo calificare profesională.
Citeşte şi Oamenii invizibili din România: Ce să faci dacă eşti migrant ilegal
Astfel, în Maroc, statul nu derulează programe pentru a-i ajuta pe oamenii foarte săraci sau cu venituri mici. În Tunisia, după primăvara arabă, turismul a avut de suferit, iar oamenii au început să emigreze, odată cu deschiderea graniţelor. Multe localităţi au rămas aproape pustii, iar oamenii rămaşi nu şi-au mai găsit locuri de muncă. Cei mai mulţi tunisieni se întreţin din munca în construcţii sau horeca (bucătari). În Filipine, este un „adevărat fenomen al muncii peste hotare”, arată un raport al OIM. Cei mai mulţi filipinezi care aleg varianta migrării nu au nici o calificare profesională, cele mai multe persoane muncesc, peste hotare, în menaj.
Un coafor pentru şapte copii
Khaled (27 de ani) a plecat din Tunisia de cinci ori până acum, în speranţa unei vieţi mai bune. Ultima dată, a vrut să-şi încerce norocul în Austria. A ajuns în România pe ruta Turcia-Grecia-Macedonia-Serbia- Ungaria- Austria. Prins de autorităţile române când încerca să treacă fraudulos graniţa, a ales să fie repatriat prin programul derulat de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, prin care oamenii care optează să plece de bunăvoie acasă, primesc sprijin ca să se poată descurca în ţara de origine. „Este pentru prima oară în mulţi ani când mă gândesc serios să fac ceva în Tunisia şi nu mai am în minte doar emigrarea”, a explicat Khaled.
Roldante a plecat din Filipine în noiembrie 2011, după ce a reuşit să obţină un contract pe trei ani, în România, la un salon de coafură şi masaj. Trebuia să-şi petreacă în ţară următorii trei ani, să strângă bani pentru cei şapte copii ai săi. Totuşi, la nouă luni de la angajare, Roldante a rămas pe drumuri, iar, conform legislaţiei româneşti, avea la dispoziţie 60 de zile să-şi găsească un alt loc de muncă sau să părăsească ţara. Când cele 60 de zile au expirat, iar Roldante nu a reuşit să-şi găsească un nou loc de muncă, a ales varianta repatrierii voluntare. A primit de la Organizaţia Internaţională pentru Migraţie cuantumul sumei de 1.000 de dolari, cu care şi-a deschis acasă un coafor. Faptul că e acasă îl face să lupte pentru afacerea lui, explică Roldante.
Rosalia, din Filipine, şi-a deschis o afacere cu orez: cu cei 1000 de dolari, a cumpărat 26 de saci cu orez, care îi vor asigura supravieţuirea o bună perioadă de timp. Ismail, din Maroc, şi-a luat un motoscuter, cu care pleacă în satele din împrejurimi să-şi caute de lucru.
Cum se desfăşoară repatrierea voluntară
Migranţii care aleg să se întoarcă acasă de bunăvoie şi apelează la ajutorul OIM beneficiază de cursuri gratuite , în funcţie de meseria pe care şi-ar dori să o practice acasă şi de o alocaţie pentru reintegrare, în valoare de 1000 dolari (3.300 lei).
Alocaţia nu se acordă migranţilor în bani, ci contravaloarea ei, pentru achiziţia de bunuri: unii au cumpărat produse pe care să le vândă în magazinele pe care şi le-au deschis, alţii, animale pentru o fermă, au arătat reprezentanţii OIM, într-o conferinţă de presă.
Pe de altă parte, în ţările în care Organizaţia nu are reprezentanţă, migranţii care se întorc acasă nu beneficiază de alocaţie, pentru că nu pot fi monitorizaţi, însă beneficiază de cursuri gratuite de recalificare, a explicat, pentru România Liberă, directorul interimar al OIM, Ciprian Niţă.
Citeşte şi ARCA: Peste 70.000 de cetăţeni străini sunt în România, dar puţini reuşesc să intre pe piaţa muncii
În ultima perioadă, mulţi migranţi repatriaţi forţat sunt din Siria şi vor să ajungă în Germania şi Marea Britanie, a arătat şeful Serviciului de Combatere Şederi Ilegale, Dorin Ţepuşă.
Între 2011 şi 2013, 669 persoane au fost repatriate prin intermediul programelor de repatriere derulate de OIM. Din septembrie 2012, 212 migranţi au fost repatriaţi voluntar: cei mai mulţi provin din Algeria (44), Filipine (20)şi Bangladesh (26). Ei mai provin, în număr mai mic, şi din Nigeria, Moldova, Liban, Kosovo, Egipt, China, Afganistan, Irak, Tunisia, Maroc, Pakistan, Sri Lanka şi Peru.
De asemenea, în 2012, autorităţile române au returnat forţat 710 migranţi ilegali, a explicat Dorin Ţepuşă. El a mai spus şi că aproximativ 80% din cei care primesc o decizie de returnare o respectă.
