Scrisoare catre Patriarhia Bisericii Ortodoxe Romane
Referindu-se la cumplitele calamitati naturale care au lovit si lovesc intreaga tara in ultimele luni, Prea Fericitul Patriarh Teoctist a spus, de curand, ca ele reprezinta, pe de-o parte o pedeapsa de la Dumnezeu pentru pacatele noastre iar, pe de alta parte, ca Cel de Sus ne indeamna astfel, cu dragoste, la indreptare.
As vrea sa ma opresc, pe scurt, la caracterul calamitatilor ce bantuie in tara de mai multe luni. Dupa modesta mea parere, ele nu au precedent, cel putin in timpurile moderne, in Europa. Intr-adevar, epidemii ucigatoare, cutremure cu sute de mii de morti, inundatii devastatoare au mai fost, unele dintre ele chiar in ultimii ani, dar, dupa socul evenimentelor, rareori ele s-au mai repetat in acelasi loc.
In Romania, din luna aprilie, fenomene meteorologice catastrofale baleiaza practic fiecare colt de tara si apoi revin, inainte de a putea ca oamenii sa refaca temeinic ceea ce a fost distrus inainte.
Explicatiile pe care le dau specialistii, si anume ca platim acum o foarte indelungata politica ecologica si manageriala criminala, sunt valabile in linii mari, exceptand elemente esentiale ce trebuie sa dea de gandit. E vorba despre faptul ca este practic imposibil sa se declanseze secvential, pe o perioada de luni de zile, consecinte ale unor erori, oricat de grave ar fi ele, pe intreg teritoriul Romaniei, luand la rand toate judetele tarii, uneori de doua si mai multe ori.
Pe de alta parte, aceste fenomene catastrofale (care au aparut si in alte tari europene, dar cu mai mica intensitate) s-au centrat cu o intensitate nemiaintalnita asupra tarii noastre, ceea ce nu poate fi explicat prin teoriile despre incalzirea planetei, subtierea stratului de ozon sau alte explicatii ce se vor stiintifice.
Si atunci?
Sa ne intoarcem la cuvintele Patriarhului Teoctist, pe care le-am evocat in primele randuri ale aceste scrisori: suntem confruntati cu ceva mult mai puternic decat niste consecinte ecologice, oricat de dure ar fi acestea, suntem confruntati cu VOINTA DIVINA.
Cu acest gand, plin de umilinta, nu incerc sa explic ceea ce, de altfel, nu poate fi explicat de mintea noastra omeneasca si anume de ce a fost aleasa tara noastra pentru asemenea incercari, ci ridic un strigat de ajutor: DOAMNE NU NE PARASI! (In cazul continuarii calamitatilor, Romania nu se va putea redresa, oricate masuri ecologice, tehnice si organizatorice s-ar lua).
In aceste ceasuri de grea restriste, sa ne unim cugetele credintei in Dumnezeu si intreaga natiune sa-si indrepte zilnic rugaciunea pentru ca Cel de Sus sa puna capat dezlantuirilor distrugatoare ale naturii, aducand clima si vremea la normal, pentru a putea efectiv sa ne refacem in preajma iernii care se apropie.
Ca semn al unirii intru credinta si rugaciune sa aprindem zilnic, la fereastra fiecarui camin din Romania, o lumanare, la orele 21, cand se lasa noaptea peste tara.
Milioanele de lumanari aprinse in pragul noptii sa simbolizeze ruga noastra catre Mantuitorul Iisus Hristos care nu vrea moartea pacatosului, ci indreptarea lui.
Va rugam, Prea Fericite Patriarh, binecuvantati acest gand modest, dar plin de credinta.
