Rusia poate sta liniștită. Politicienii americani se străduiesc singuri să îngrădească puterea SUA de a gestiona conflicte externe grave, ce pun în pericol stabilitatea internațională.
Senatorii americani caută o procedură de a limita puterea președintelui SUA de a lansa un atac nuclear, într-un context în care liderul nord-coreean, Kim Jong-Un, este de neoprit în programele sale balistice și nucleare, susținut de Rusia și China.
Întreaga dezbatere este pe placul Rusiei, pentru care, dacă ar exista o astfel de limitare de putere, președintele american nici n-ar mai conta pe scena internațională, unde Moscova este în plin avânt militar, menținând la putere regimuri totalitariste, ce exercită un pericol permanent asupra lumii. Comisia pentru Afaceri Externe a Senatului SUA a avut o dezbatere privind puterea de decizie a președintelui de „a lovi preventiv” inamicul cu arme nucleare. Ședința a fost cerută de președintele comisiei, republicanul Bob Corker, prima pe acest subiect din 1976.
„Odată ce ordinul este dat și verificat, nu există nicio modalitate de revocare a sa”, a declarat Corker, care s-a distanțat public de Donald Trump, apreciind că acesta duce țara „drept spre cel de-al treilea război mondial”, din cauza declarațiilor sale cu privire la Coreea de Nord.
Democrații abia așteptau ocazia să-l atace pe Trump.
„Suntem îngrijorați că președintele SUA este atât de instabil și volatil, că procesul său de luare a deciziilor este atât de capricios, încât acesta ar putea emite un ordin de a folosi arma nucleară complet contrar intereselor securității naționale americane”, a spus democratul Chris Murphy.
În caz de atac nuclear inamic în curs de desfășurare sau al iminenței unui astfel de atac, senatorii și experții chestionați au fost de acord că președintele are puteri depline pentru a apăra țara, conform Constituției. Doar președintele poate da ordinul de declanșare a unei lovituri nucleare.
Dar ce s-ar întâmpla dacă președintele consideră că o țară reprezintă o amenințare și ordonă în mod preventiv un tir nuclear? Nu există o definiție strictă a iminenței, au recunoscut cei trei experți invitați la dezbaterea în Senat.
Fostul șef al Comandamentului strategic american din 2011 până în 2013, generalul în rezervă Robert Kehler, a reamintit însă o regulă militară de bază: „Armata este obligată să execute un ordin legal, dar nu este obligată să urmeze un ordin ilegal”.
Definiția „ordinului legal” este mai simplă, fiind un ordin al cărui temei juridic a fost validat pentru acțiuni militare ce îndeplinesc criteriile de „necesitate și proporționalitate”.
Dar ce s-ar întâmpla dacă șeful Comandamentului strategic ar aprecia că ordinul primit de la președinte este ilegal? „Nu știu exact”, a răspuns generalul Kehler, adăugând că, la fel ca în cazul oricărui ordin militar, „intră în joc factorul uman”.
În realitate, a spus Brian McKeon, fost ministru adjunct al Apărării sub președinția lui Barack Obama, președintele i-ar putea înlocui pe comandantul refractar sau chiar pe ministrul Apărării . „Dar am ajunge atunci într-o adevărată criză constituțională”, a adăugat el. Republicanii nu s-au simțit confortabil. „Adversarii noștri ne privesc”, a atras atenția Marco Rubio, care a manifestat temeri față de o eventuală incitare la îndoială în ce privește autoritatea președintelui american în cazul unui conflict. „În această republică avem alegeri, iar când votează, alegătorii iau decizia de a încredința cuiva această putere”, a afirmat senatorul Rubio.
Contramasura. Un procuror special pentru Hillary Clinton
Fiind sub tirul anchetelor în dosarul Trump-Rusia și al democraților, care câștigă teren, republicanii contraatacă cu „aceleași arme”. Procurorul general Jeff Sessions a anunțat că o decizie de a numi un procuror special pentru a ancheta cu privire la relația Clinton-Rusia „va fi luată rapid. „Puteți fi siguri că această decizie va fi luată fără influență politică, în mod corect și adecvat”, a precizat Sessions. Potrivit BBC News, Sessions le-a cerut procurorilor să investigheze „anumite aspecte” privind Fundația Clinton și vânzarea companiei Uranium One către compania rusă de stat Rosatom.
