BĂTĂLIA PENTRU CASA ALBĂ. Estul Europei își pune toate speranțele în Washington pentru a-l ține sub control pe Putin. Viitorul României depinde decisiv de rezultatul scrutinului care a început în această dimineață în America

În contextul mondial foarte belicos, scrutinul prezidenţial de peste Ocean devine deosebit de important pentru vecinii europeni ai Rusiei. Decizia Comisi­ei Europene de a acorda mai multe drepturi de transport pentru gigantul rusesc Gazprom demonstrează că UE nu are principii de protecție a statelor membre, fiind ghidată de interesele liderilor occidentali. Demersul a zece țări est-europene, printre care și România, de a determina Uniunea Europeană să nu dea acest acces pentru Gazprom nu a contat.

Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia și România, aflate în fostul bloc sovietic, au fost ignorate în faţa intereselor comerciale.

Dacă aceste interese au contat mai mult decât princi­piile de „uniune“, aceste state defavorizate se bucură de o atenție sporită din partea SUA, prin NATO. Statele Unite au insis­tat pentru ca organizaţia nord-atlantică să construiască „o forță de răspuns“ la ame­nințările Kremlinului, des­fă­șurând 4.000 de soldați și teh­nică militară la granițele Rusiei, în Țările Baltice, Polonia, România și Norvegia, cu posibilitatea desfășurării, în 5 – 30 zile, a unei forțe de intervenție rapidă, „Vârf de lance“, cu alţi 40.000 de soldați, ce poate fi gata de luptă în 48 de ore.

SUA încă mai negociază cu statele europene dotate pentru o contribuție mai substanțială la această armată NATO, ce ar trebui să facă față celor peste 300.000 de soldați ruși gata de intervenție pentru „apă­rarea intereselor Rusiei“. Cum va fi politica viitorului președinte american în relație cu organizaţia nord-atlantică de apărare devine foarte important pentru țările est-europene. În linii mari, politica externă a SUA s-a păstrat în elementele-cheie indiferent dacă a ieșit președinte un democrat sau un republican. Însă, în conjunctura internațională actuală, alianțele se fac și se desfac, părând scăpate de sub control, de aceea și politica externă devine instabilă.

Trump nu mai vrea să fie poliţistul Europei

În relație cu NATO, Donald Trump  a declarat că SUA nu-și mai pot permite să meargă pe calea tradițională, făcând pe polițistul Europei și că statele europene ar trebui să plătească într-un fel sau altul pentru protecția oferită. Cât despre amenințările Rusiei, lăsând de-o parte faptul că s-a declarat pentru o trilaterală SUA-Rusia-China, republicanul a avertizat că, în cazul unui atac comandat de Kremlin, statele europene să nu se aștepte ca SUA să dea fuga să le ajute, fără ca acestea să-și ia propriile măsuri de apărare.

Nici președintele Barack Obama nu a fost prea încântat de faptul că țările NATO nu investesc destul în propria industrie a apărării. Hillary Clinton, pe de altă parte, consideră că organizaţia nord-atlantică este cea mai bună investiție a SUA în domeniul apărării și că toate țările membre trebuie să-și respecte angajamentele mutuale. În privința relațiilor personale dintre cei doi candidați la președinția SUA și Putin, pozițiile sunt clare.

Trump se vrea prieten cu liderul rus. Hillary și-a cuprins aversiunea printr-o declarație scurtă: „Putin a fost agent KGB, deci prin definiție nu are suflet“. Vladimir Putin i-a răspuns tot scurt: „Minimum ce se cere pentru un lider de guvernământ este să aibă creier“. Nici Hillary și nici Putin nu sunt genul care să lase astfel de polițe neplătite. Însă, trendul clar al SUA și NATO își va urma cursul, de a răspunde amenințărilor militare ale Rusiei.    

„Văgăuna diavolească“ de la Bruxelles

În privința relației cu Uniunea Europeană, Donald Trump este plin de dispreț la adresa liderilor de la Bruxelles, susținând că până și el înțelege mai bine ce se întâmplă în lume decât ei. Și numește Bruxelles „o văgăună diavolească“, incapabilă să adopte politici de protecție împotriva teroriștilor.

Dacă iese președinte, Trump va face afaceri cu Marea Britanie și va cere un fel de „taxă de protecție“ de la statele europene, dacă vor angajament militar american în problemele zonale. Hillary Clinton este pentru uniune, criticând Brexit, și susținând că SUA trebuie să sprijine și să ajute UE ca să rămână unită, și astfel puternică în fața amenințărilor Rusiei.